British Calls [Harry Styles Fan Fiction]

Capitolul VI

Inima incepuse sa imi bata din ce in ce mai tare. Ingrijorarea cat si curiozitatea pusese stapanire pe mine indemnandu-ma sa merg cat de repede pot spre casa. Vocea lui Robin era schimbata. Tonul lui fericit care mereu ma tachina a fost rece si nervos.

Imi puteam vedea casa, in sfarsit. Masina lui Robin era parcata in garaj, ca de obicei. M-am impins in usa si il cautam cu privirea pe Robin. Am cautat in sufragerie si in bucatarie, dar nu era acolo. Am urcat scarile spre camera mea. Cand am deschis usa, Robin era intins pe pat, uitandu-se la tavan.

- In sfarsit ai ajuns. zise Robin la fel de rece.

- Robin, ce s-a intamplat? eram ingrijorata, iar mainile imi tremurau.

- Nu te speria, nu ai de ce. 

Tonul lui era la fel de rece. Ce motiv ar avea sa se comporte asa? De ce tocmai acum?

- Mama mea se casatoreste. 

Robin nu a avut o copilarie frumoasa. De la varsta de 4 ani, tatal lui i-a abandonat si nu s-a mai intors. Mamei lui i-a fost foarte greu sa il intretina pe Robin deoarece tatal lui le luase toti banii. Gandul ca mama lui se casatoreste ma bucura, dar nervozitatea lui Robin ma face confuza. Adica, e de bine, nu-i asa? Daca mama lui se casatoreste atunci ii va fi mult mai bine chiar daca dureaza ceva timp pana se acomodeaza cu tatal lui vitreg.

-  Nu inteleg.. ii zic confuza.

- Mama se intalneste cu un avocat de aproape 5 luni, iar acum tipul a cerut-o in casatorie. Asta inseamna ca ne vom muta. imi explica el lasandu-ma fara aer.

- Unde va veti muta? Abia puteam vorbi. Gatul imi era uscat, iar ochii imi erau umezi.

- Ne vom muta in Tokyo. Maine am avionul. 

Asta inseamna ca nu vom mai fi impreuna. Nu se poate termina aici! Nu asa! El e cel care ma face fericita, cel caruia ii pot spune totul. Noi doi suntem prieteni inca din copilarie. Mereu am fost unul langa altul. Mereu ne-am sustinut. Nici macar cand mamele noastre se certasera, noi nu ne-am despartit. Mereu am stat uniti. Chiar daca ma enerveaza si este un mare prost, nu ma poate lasa asa.

Bratele lui se infasurasera in jurul meu apropiindu-ma de pieptul lui. Imi vor lipsi imbratisarile lui. Imi vor lipsi acele momente romantice si dragute dintre noi. 

- Va fi bine, ai sa vezi. Nu te voi lasa asa, daca la asta te gandesti. Stii ca pe noi nu ne desparte nimeni si nimic. Te voi suna in fiecare zi, vom vorbi pe Skype, iar daca am vreo ocazie sa vin pe la tine cu siguranta nu am sa o ratez. Toate astea daca vrei si tu. 

Are dreptate, nu se poate termina asa. Cu siguranta nu vom lasa distanta sa intervina intre noi. 

- Eu... eu vreau sa ne continuam relatia. 

- Te iubesc, Sam. 

- Si eu te iubesc, Robin. 

Isi lipise buzele de ale mele in cel mai seducator mod posibil. Dulceata buzelor lui imi invada gura. Mana lui se lipise de obrazul meu mangaindu-l usor. Nu vreau sa il pierd. Vreau sa il am langa mine pentru totdeauna. Probabil seman ca o disperata, dar nu imi pasa. Am nevoie de el.

- Trebuie sa plec. Avem o reuniune de familie. 

- Nu uita sa ma suni. ii zic lasandu-mi o lacrima sa mi se scurga pe obraz. 

El mi-o sterse usor sarutandu-ma pentru ultima data. 

- Nu am sa uit. imi zambi cat de dulce posibil, dar stiu ca in spatele acelui zambet se ascunde tristetea lui. 

Nu sunt sigura daca el tine la mine, dar ceva din adancul inimii mele ma face sa cred ca asa e. Ma face sa am incredere in el. Sper doar sa nu ma dezamageasca intr-o zi. 

Iesise rapid pe usa uitandu-se inca o data la mine. Imi zambi din nou, dar eu nu ii puteam intoarce zambetul. De ce nu petrecea mai mult timp cu mine daca el pleaca maine? Mama lui are incredere in mine si ma place asa ca de ce nu l-ar lasa sa stea cu mine? Uneori nu prea pot intelege mamele. Nu o inteleg nici pe mama mea.

Telefonul imi vibra puternic in buzunar. L-am scos si ma uitam la ecranul telefonului. Era Edward.