Ganduri❤

Confuzie

Sentimentul ma înconjoară în nopțile amare când parca nici ochii umezi nu vor sa se închidă.
Acei ochi care îmi dau bătăi de cap, ochii lui, ochii mari, plini de speranța, în care se oglindesc lacrimi și amintiri încercate uitării. Ochii lui de culoarea ciocolatei și mirosul florilor de primăvară, aflat în parul castaniu închis și drept al sufletului zbuciumat.
Emoție, frica, deznădejde, nesiguranță, uitare... Aceste sentimente predominau la început în mintea mea, punând stăpânire pe propriile-mi forte și acaparandu-ma întrutotul.
Încetul cu încetul am uitat de mine, am uitat sa fiu eu, cea plina de viata, jucăușă, pusa mereu pe fapte mari și matura, cum îmi spun unii. Nu îmi mai păsa de ceea ce credeam eu... tot ceea ce îmi doream era sa.. Sa fie!
...
Dorința s-a împlinit, a fost și este, poate va și fi. Acum după scurt timp, totul a luat o întorsătură. Dorința de al avea lângă mine și numai pentru mine se pierde în zare, la fiecare răsărit de soare.
Acel "El" pe care îl știam și apreciam, a devenit obișnuință, ceea ce ma macină și îmi dă stări de neliniște. Fiecare gest al Lui, nu mai este ceva uimitor, ci obișnuit, fiecare atingere pe obrazul meu fin, rozaliu și sătul de lacrimi, deja este firesc.
Sentimentul de "gol în stomac" , acei fluturași existenți încă de dinaintea primei întâlniri, încep sa dispară.
Serile în doi, sunt din ce în ce mai tensionate și pline de povesti din trecutul nostru.