° Oare "teama" sa se instaleze deja în mintea mea?
Sentimentele mele sunt amestecate.. nici nu știu dacă sa le numesc asa. Este greu în acest moment... acele simțuri întârziate, care ma omoară de-a dreptul.
° De ce eu?
° De ce acum?
° De ce el?
° Oare chiar merit ceea ce mi se întâmplă?
Deși, orice situație în viata, vine deoarece meriți. Meriți o răsplată. Încep sa cred ca aceasta este răsplata mea.. Suferința, gândul macabru, cenușiu, amintirile dând năvalnic peste mine, nepasandu-i de ceea ce va urma. De faptul ca doare. Chiar doare. Am nevoie de consolare, mângâiere, o voce calda care sa îmi spună ca totul va fi bine.
° El sa fie ceea ce am nevoie?
° Este leacul pentru acest suflet păcătos?Este destul de greu sa îmi dau seama..
° Sa îl merit eu?
Răsuflu îngrijorată și tot ma tem pentru mine. Poate ca îmi fac prea multe griji. Îmi este de ajuns ceea ce mi se întâmpla.
° Sa fie tot ceea ce merit?
Acesta suferință a pus stăpânire pe mine, mă controlează întrutotul. Nu am scăpare.
Am cedat destul de ușor.. Nu mai puteam rezista.. Simțeam cum suferința ma apasa pe suflet vrând sa pătrundă și sa îmi arate cat de puternica este. Arătându-mi ca întunericul este și el o cale. Urata, sinistra, trista... Dar este!
CITEȘTI
Ganduri❤
Romance~IUBIRE FĂRĂ INTELES.. Iubirea-ti pune stăpânire pe propriul univers, aratandu-ti fiecare cale posibila. Tu devenind confuz/a, îngrijorat/ă, urmând o cale care mai devreme sau mai târziu te vei bucura de propria alegere, prosperand spre infinit.