Ganduri❤

Amintirea

Luni - încă îmi aduc aminte - o zi frumoasa, dar cu un vânt aprig, care parca voia sa îmi smulgă tot ceea ce mai avem în acel suflet pustiu.
L-am văzut, acele brate m-au cuprins și m-au strâns atât de tare, încât nu ma mai puteam gândi la nimic.
Mi-a lipsit enorm, dar nu aveam curaj să-i spun. Încercam, dar de fiecare data ceva din mine îmi spunea sa ma opresc.
Nu îmi pot explica ce s-a întâmplat, ce a fost cu mine, cu el, cu noi... acele momente, seara târziu, inimile noastre bătând puternic.
Trăiam prin sentimente, nimic nu mai conta, totul era perfect.
Încă îmi aduc aminte acea seara, un ger aprig se lasase peste oraș, totul era împodobit și pregătit de sărbătoare, deși străzile erau pustii la prăvălirea nopții. Orașul îmi dădea speranța și încrederea de care aveam nevoie.
Era el, el era lângă mine, tinandu-ma de mana înghețată, povestindu-mi trecutul... trecutul lui. Ascultam și voiam sa aflu cu nerăbdare sfârșitul. Ma pierdeam în cuvintele lui, știam ca îi puteam face față, eram singuri pe strada, totul era pustiu, nimeni altcineva. Acea seara a fost diferita, pe lângă frigul aspru pe care îl simțeam prin vene, el a rămas lângă mine.
Timpul a trecut fără nicio remușcare schimbând aproape totul.