Ganduri❤

Acomodarea

Acum, ca îmi lipsește îl vreau cat mai aproape, vreau sa îl strâng la piept și sa îi spun cat de important este pentru mine. Cat de mult îmi lipsește acum!
Chiar și acele priviri, acum fac cat un milion de cuvinte. Acele îmbrățișări atât de sincere și înduioșătoare, care mă băgau în sperieți și ma făceau sa nu mai plec din bratele lui.👑 El, el îmi da speranța sa cred iar în propriile-mi forte și în propriul meu trup păcătos și destul de șters. Acum, aici, îmi dau seama ca am nevoie de el mai mult decât oricând... °Cum poate cineva să-mi dezghețe inima și sa pătrundă fără nicio remușcare în adâncul sufletului meu?
°Chiar a reușit?...
Mă simt de parcă as fi fost jefuită sufletește.
Nu vreau sa plece, nici nu ma mai interesează cum de am prins drag de el și cum ca deja simt ca face parte din viața mea.
Inima-mi bate și se tot zbate... #gandul doar la El îmi zboară. Acest El, suflet de înger.... copilandru, îndrăzneț, curios și credincios... Îl port cu mine peste tot... |
° Așa se simte iubirea adevărată?
° Așa trebuie sa fie?
° Este bine ce simt?
° Oare chiar simt?
Nu... sunt sigura ca nu știu ce simt. Nu știu ce se afla în inima mea plina de țăruși, gata sa izbucnească în orice moment. Știu ca nicio persoana nu îmi poate face curat în sufletul împânzit și prăfuit.
° Cine ar vrea sa locuiască acolo?
Este locul unde lucrurile negre se strâng, locul unde este haos total. Acel loc macabru, uitat de destin..
° Cine sa locuiască în asemenea întuneric?
Nimeni, deoarece ar lua o veșnicie sau chiar un infinit îmbunătățirea locației.
Simt ca încep sa cedez emoțional la fiecare întrebare pusă, neavând cine să-mi răspundă.
Ziua aceea când ma va strânge tare în brate și îmi va lipi toate bucățelele risipite în corpul meu, de atâta suferință, printr-o singura îmbrățișare, care valorează cat mii de cuvinte... este departe.