Descoperirea

Amintiri

 Imi priveam reflexia in apa cristalina si curata a lacului. Parul imi era atat de incalcit ,murdar si mirosea oribil . Niciodata nu-mi doream mai tare ,sa fiu din nou in cada mea ,in care faceam baie in apa fierbinte . In care pluteau petale de trandafiri , cu mama langa mine, care m-a spala pe cap in timp ce eu ma jucam cu ratustele in apa, iar mama imi spunea mereu "Virginia fi tare". Imi e dor de clipele in care tata ma invata cum sa fac un avionas din hartie sau sa fac ca si calul . Inca imi aduc aminte de Craciunul de cand aveam cinci ani . Stateam in camera mica, eu beam o cana cu lapte fierbinte, ca in fiecare dimineata . Atunci cand  ne-am intors in sufragerie ,sub brad, era plin de cadouri , a fost o surpriza nemaipomenita. In fiecare zi,ma gandesc la motanul meu ,care a murit acum cativa ani , care dormea noapte de noapte cu mine , care imi alina durerea si suspinele.

Mereu cand imi amintesc de trecutul meu perfect , izbucnesc in lacrimi. Parintii mei, imi faceau o gramada de poze . Am cateva albume pline de fotografii . In fiecare poza se vedea bucuria din ochii lor si intotdeauna cand ma uit ma apasa un sentiment aparte .Imi vine mereu in gand cum ar fi sa ma intorc in timp, dar e imposibil. Tatal meu era atat de bun cu mine , ma invata sa calaresc , sa inot, sa joc baschet , volei . 

Acum sunt in prezent , singura ,sunt orfana. Am doar 12 ani si nu stiu ce voi face in viitor, am lasat scoala la varsta de 10 ani . Stiu ca scoala e cel mai important lucru care trebuie sa il faci cand esti mic , adica sa inveti . Nu vreau sa ajung o boschetara sau sa cersesc , sunt educata si sunt invatata sa fiu politicoasa .Singura nu ma pot descurca, am o varsta cruda . Am nevoie de cineva sa ma pot coace. Cum oamenii au nevoie de soare , apa, aer asa am si eu nevoie de un parinte . 

Ceea ce nu v-am spus despre mine , este ca am o boala nemaivazuta nici macar nu are vreun nume . Nu se poate face nimic.Medicii nici nu stiu cat voi mai trai . Unii spuneau ca nu voi trai mai mult de cativa ani . Desi stiu ca nu mai am mult de trait , am puterea sa zambesc si sa sper ca imi voi gasi o familie .

Acum sunt la casa de copii , unde nu m-am integrat foarte bine. Copiii sunt foarte rai , dar mi-am gasit si eu doi prieteni ,pe Wayne si Sara.Sunt de o varsta cu mine , toti trei suntem bolnavi ,de aceea toti copiii ne evita chair si personalul caminului. Ceilalti copii primesc cadouri si dulciuri iar noi nu , suntem nedreptatiti. Uneori ,cand mai vin doctorite sa ne faca niste controale, toti copiii vin inspre noi si se uita cu ochi mari, de parca am fi niste extrateresti sau niste monstrii. Cel mai rau copil este Theodore , este bataus , odata mi-a dat o palma peste fata si a inceput sa ma loveasca dar noroc, a venit o doamna si l-a oprit, altfel nu scapam fara vanatai . Doamnele de aici nu sunt prea dragute cu mine , rad de mine , fac glume pe seama mea si ma si lovesc , odata mi-a inrosit tot spatele pentru ca m-a batut cu biciul . As vrea sa fac ceva in privinta asta , dar nu am ce . Zi de zi astept pe cineva sa ma ia acasa. 

- Copii , a venit un domn ca sa adopte pe cineva , spuse doamna Jablonk ,cea care avea grija de noi 

Toti copiii au inceput sa se bucure. Domnul era inalt , era dragut imi placea de el ,avea barba , parea amabil . Cred ca era un tata foarte bun , imi doream atat de tare sa fiu eu cea aleasa.

-Il voi adopta pe acel baietel dragut ,arata domnul cu degetul catre Theodore

-Il cheama Theodore Goff , ii raspunse tanti Jablonk

Nu pot sa cred ca chiar pe acel nemernic il adoptase acel domn , nu imi puteam crede ochilor si urechilor. 

-Vreau sa-l adopt si pe baietelul blond , arata domnul catre Wayne

-Il cheama Wayne Darlins.

Wayne a venit si m-a imbratisat pe mine si pe Sara.

-Mult noroc , Virginia si tie Sara.

-Multumim si tie la fel !

Eram bucuroasa pentru Wayne, ca insfarsit isi gasise o familie . Dar, eu tot aici raman , in cosmarul acesta fara sfarsit. 

-O sa-mi fie dor de Wayne, murmura Sara printre lacrimi

Am luat-o in brate si ne-am dus impreuna la toaleta. Ea a inceput sa planga in hohote si ma straduiam sa o calmez putin. 

-Sara, nu-ti fa griji tu ai doar 9 ani, in curand va veni si te va lua cineva si pe tine.

-Eu vreau sa plec,sa plec ,nu mai vreau sa stau nici un minut aici. 

-Crede-ma te rog si eu vreau sa plec din locul asta . 

Am hotarat ca impreuna cu Sara, sa plecam urmatoarea zi pe furis. Aveam un ghiozdan unde imi puneam mancarea ramasa de la cina si de la micul dejun. Am pus intr-un ambalaj un piept de pui,niste cartofi fierti iar de la micul dejun niste cereale . Era ora de joaca . Eu si Sara ne-am luat ghiozdanele si am intrat in baie. Am deschis geamul si am sarit jos. Am deschis poarta cat sa putem iesi ,apoi am inchiso la loc. Am inceput sa fugim pana cand nu mai puteam vedea caminul in spate. Decat sa mai stau acolo ,sa fiu batuta,mai bine mor de foame ,pe strazi . Eu si Sara eram foarte entuziasmate ca am plecat dar ne era frica de ce va urma. Unde vom dormi ? Mancarea era doar pentru o zi , unde vom gasi de mancare?