Descoperirea

Spital

-Virginia ,Virginia!

-Da , da , ce e ? raspund eu somnoroasa

-Trebuie sa plecam, e tarziu, nu putem sa mai stam , orice secunda e pretioasa, ma avertiza Mark  pe care sudorile pusesera stapanire .

M-am ridicat din pat ,foarte ametita . Am cazut jos , simtind ca parca pamantul se invarte in jurul meu .Stomacul parca mi se invartea ca si masina de spalat .

-Ce se intampla cu tine? Trebuie sa te ducem la spital, de nu stiu cat timp tot iti e rau si lesini.Nu discut,la spital! spuse Frank in timp ce eu ma ridicam.

-Sunt bine! Nu am nimic , raspund eu plina de furie.

-De cand eram mica , atunci cand auzeam de spital o luam razna . Am fobie de spital de cand am fost sa fac analize .De atunci nu am mai calcat intr-un spital! ma rastesc eu .

-Chiar de aceea, va trebui sa faci analize poate ai nevoie de asistenta medicala,poate boala s-a inrautatit , nu ma duc cu tine asa pe coclauri , poate iara lesini si eu nu am ce face , ridica Frank glasul si mai sus.

Fara sa mai scot nici o vorba , m-am imbracat si am mers toti patru la spital pentru niste investigatii.Ma simteam din ce in ce mai rau , iar ideea cu spitalul ma speria si mai tare .

M-au dus intr-o sala unde mi-au colectat sange. Imi venea sa vars de la mirosul de sange . M-au internat acolo si mi-au gasit un pat liber intr-o sala unde se mai aflau si alti copii.

-Aici vei sta tu , imi arata doctorita patul.

-Pentru cat timp? soptesc eu ingrozita.

-Nu stiu , sa vedem cum te mai simti,suferi de o boala incurabila oricand se poate intampla ceva . Va trebui sa facem ceva in privinta ta. Nu vei mai putea trai mult daca boala se inrautateste , spuse doctorita in timp ce imi dadea un alt medicament.

Asta a pus capac la tot. Nu voi mai putea trai? Ma simteam dejnadazduita.Speram ca voi putea sa-l ajut pe Mark sa-si gaseasca mama dar boala ma impiedica.M-am tranit in patul de spital plangand.

Timpul trecea iar nimeni nu venea la mine sa-mi dea o veste sau sa vorbeasca cu mine. Ma simteam singura si stateam tot timpul cu sufletul la gura. Nici macar Mark nu venea . Langa mine se aflau doi baieti dintre care unul dormea si unul se juca.Dupa cateva ore in sala intra cineva.Era Mark:

-Maaaaark! strig eu.

-Shhhtt,unii dorm, sopti el in timp ce ne imbratisam puternic.

-Ce a durat atata sa vi? il intreb eu nerabdatoare.

-Nu m-au lasat inauntru, de abia acum m-au lasat, sopti Mark,dar nu sunt vesti prea bune in privinta ta,din pacate.

-Ce au zis doctorii? E de rau? Doamne,sper ca te pot ajuta,nu vreau sa stau in spital,imi e frica sa mor .

-Linisteste-te ,nu vei muri , se pare ca ar exista ceva care sa te vindece de boala , dar boala s-a agravat si nu e prea bine ce se intampla cu tine , oricum trebuie sa stai in spital , nu putem risca.

-Dar vreau sa vin cu voi , va rog nu ma lasati aici, o sa raman singura, si mie nu imi place , nu ma fa sa plang ,te rog, Sara ce face , e bine? murmuram eu in timp ce il strangeam puternic mainile lui Mark.

-Nu te vom lasa aici , nu vom merge nicaieri fara tine, Sara nu a aflat si te rog sa nu ii spui , se va speria prea tare,ne-am inteles? a zis el .

Mark iesi din sala iar din nou se asternu o liniste mormantala.Nu trecu mult cand Sara intra inauntru si veni la mine cu bratele deschise si ma imbratisa puternic de era sa cad din patul de spital.Incepu sa imi planga pe umar .

-Virginia, spune-mi ce se intampla,suspina ea, nu vreau sa te pierd !

-Sara, nu e nimic grav, doar cateva zile in spital si gata sunt iarasi sanatoasa,nu ai de ce sa iti faci griji , bine? am mintit eu .

-Bine , dar daca vei muri tu , nu stiu ce o sa ma fac, promite-mi ca nu vei lasa! a spus ea.

-Nu e nevoie de promisiuni, poti sa ai incredere in mine.

-Promite-mi! exprima ea.

-Bine…promit .

-Sa te faci bine, avem nevoie de tine, Mark trebuie sa-si gaseasca mama.

Am ramas pe ganduri si nu am mai raspuns. Sara vazand asta s-a intors si a iesit din sala foarte posomorata.

-Te pricepi sa minti,tu,se auzi o voce.

-Trebuia sa o fac , am raspuns incet,dar tu cine esti?

-Steve..Steve Gate, raspunse el sfios intinzand mana ,pe tine te cheama Virginia , am dreptate?

-Da, raspund eu in timp ce el isi tragea mana inapoi.

Se baga inapoi sub patura si nu mai am vorbit nimic. Intunericul deja puse stapanire iar luna incet ,incet iesea din norii care acoperau stelele. Vantul suiera afara, iar eu adormisem gandindu-ma la trecut.