Trist..

7 0 0
                                    

   Am terminat sa scriu tata era langa mine si imi zicea sa ma opresc din pls sa nu o ascult,dar mama niciodata nu era mandra de ce fac,mereu vroia tot mai mult de la mine de asta nu mai fac eu fata..M-a chemat la masa,a fost singura care s-a bucurat de meritul meu imi placea cand cineva ma lauda plus ca nu am mai primit un ,,Bravo!" de mult...Nu imi venea sa cred ca maine voi da exameneul la Romana aveam emotii,ca ma voi desparti de aceeasta lume minunata..imi ea sor,usor teama..dar vroiam sa scap..am glumit la masa..am ras..

Dimineata eram totii in sala de exament nu imi venea sa cred unde am ajuns atata timp si cum am ajuns...si ce voi face in examen chiar nu imi va pasa..Doamna diriginta se uita la mine era singura care credea in mine cu adevarat..singura din lume care si-ar fii dat viata..ma omora gandul ca o sa vina la mine cu lumanari si flori..

Ne-am asazat in banci au venit subiectele stiam,chiar stiam am inceput sa rezolv..cat de bine am putut...Dupa 2 ore am iesit totii din examen toti spuneau ce au facut si ce nu dar eu mi-am vazut de drum..acasa  pe drum imi aminteam diferite intamplari nu stiam cum au trecut asa ani..plangeam parca nu vroiam sa se termine dar stiu ca mama astepta un copil,o noua viata eu nu aveam ce cauta in viata aia..eram in plus..M-am oprit pe un deal si ma uitam la tot cum o sa vad eu totu-l de sus admirandui pe toti..Vazand cum creste bebelusul si mama ma uita,vazand cum toti colegi mei trec cum voi ramane un exponat vechi..

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 11, 2016 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Visam cu ochii deschisi!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum