Adevarul

29 1 0
                                    

Lucas

     Ma simt ciudat atunci cand ea e prin preajma...nu pot spune ca nu ma atrage. Sincer sa fiu chiar s-a schimbat mult de cand nu am mai vazut-o. E mult mai frumoasa. Acum , ca sunt in fata ei nu stiu daca sa ii spun adevarul despre Paul sau sa o las sa afle singura. Mhhhh...nu pot sa il las sa o raneasca. E atat de naiva si vulnerabila mai ales ca inca nu a trecut peste faza cu mama ei. Dar trebuie sa afle adevarul. Nu e un obiect de care sa isi fata joc Paul si Sarah! Tocmai de asta am vrut sa ma joc si eu. Ca sa pot vorbii cu ea. Stiu ca pare ciudat numai ca.... doar asa puteam sa vorbesc cu ea fara sa tipam unul la altul.
    Ma uit in ochii ei albastrii si nu stiu cum sa ii zic... Sper ca Alex sa ma ajute. Si totusi ma intreb de ce nu i-a spus el , pentru ca si el stia , a fost cu mine cand vorbea Paul su Sarah.

Teo

      Ce e cu el...se poarta foarte ciudat...A cazut pe ganduri si se pare ca e ceva serios . Se uita in ochii mei si e pierdut. Ma cam speria ...am decis sa plec sa il las sa se gandeasca...  cu toate ca mi se parea cam ciudat sa te opresti in mijlocul unui joc...ma rog. Cand am vrut sa plec , brusc s-a trezit din transa si ma prins de inceietura.

    —Teo, te rog ai grija cu Paul
    —Ammm...tu sigur te simti bine? Ce te-a apucat? Si ce vrei sa zici cu asta ?!
    —Tu doar ai grija ...te rog!

    Aaa... chestia asta deja a devenit foarte ciudata. Si acum mi-am adus aminte... noi totusi ne jucam...probabil ca ceilalti erau confuzi ca si mine de alt fel si au inceput sa ne caute. Bingo ,ca tot vorbeam de ei... Pe bune oamenii astia nu ar trebuii sa faca atat de mult zgomot...adica ii pot auzi de la kilometrii distanta mai ales pe Alex care in loc sa vorbesca normal, tipa.

    — Ca sa stiti si voi asta e un joc de lepsa nu de a fata ascunsea ! Urla Ana la noi.
    — Teo....! Esti bine ai patit ceva? S-a atins asta de tine? Intreaba Paul
    — Aaa...nu, nu avea cum...nu il lasam eu. Sunt bine nu iti face griji nu s-a intamplat nimic.

    
Paul

     Ma uitam la Lucas care radea in hohote...
  
— Ce ti se pare asa de amuzant Lucas? Faptul ca te dai la iubitele altor baieti? Accepta idee ca Teo nu va fii nici o data a ta. Esti un prefacut ,Lucas !
—Pfff...sincer sa fiu nu stiu care dintre noi e mai prefacut. Stiu tot ce ai planuit cu Sarah, v-am auzit cand vorbeati dup cabane . Ar trebuii sa ii spui acum Teodorei sau o voi face eu. Nu te pot lasa sa iti bati joc de ea .
   

Teo

  Despre ce tot vorbeste Lucas? Ok...sunt foarte confuza si unul dintre ei ar face bine sa imi zica ce se intampla aici.

—Lucas , Paul , Unul dintre voi ar face bine sa imi zica ce se intampla si repede.
—Iubito, asta incearca sa ne desparta, tot ce zice el acum este o minciuna.spune Paul
— Eu nu mai inteleg nimic.spun confuza

In scurt timp toata tabara s-a adunat in jurul nostru. Ma simteam ca si cum as fi jucat intr-o telenovela prosta . Fetele si Alex impreuna cu gasca de baieti stateau in spatele meu si erau confuzi...mai putin Alex care era cam incordat. Lucas era intre mine si Paul si se purta ciudat.

— Teo , imi pare rau pentru ce vei afla acum , dar nu puteam sa ii las sa isi bata joc de tine.
—Zi odata Lucas ca nu va mai suport. Ce e asa mare chestie? Ce se tot intampla aici? Vreau sa stiu adevarul , si vreau sa il stiu acum!!!
— Uite ce e, inainte sa incepeti sa va jucati , ma plimbam cu Alex , desii noi nu ne intelegem prea bine in trecut , da ma rog asta nu  e important... am auzit zgomote din spatele cabanei lu Sarah si am decis sa ne apropiem sa vedem ce se intampla. Acolo i-am vazut pe Sarah si Paul care pareau foarte apropiati in sensul de iubiti, si chiar se si alintau unul pe altul. Atunci eu am vrut sa plec pentru ca sincer sa fiu ma cam enerva toata situatia asta. Stiu ca eu nu sunt mai breaz dar macar eu nu mint . Alex m-a tras inapoi si am auzit cum Paul ii spune lu Sarah ca el nu vrea ceva serios cu tine si ca sta cu tine doar ca sa isi bata joc de tine si faceau planuri cum sa te raneasca . Imi pare rau ca a trebuit sa aflii asta de la mine.

—Ce!?Alex ? E adevarat?...
—Paul ? Ahh...nu pot sa cred... voi chiar nu aveti suflet ?
— Surioara eu am vrut sa sti adevarul de Paul pentru ca asa mi se parea cel mai corect, si sincer sa fiu daca azi nu se afla aveam de gand sa iti spun. Imi pare rau!
— Bravo! Asta e , s-a aflat. Oricum se afla odata si odata . Da. E adevart. Eu sunt impreuna cu Sarah, eu pe ea o iubesc. Tu esti prea copilaroasa, prea prostuta ...trebuia sa ma distrez si eu putin nu? Adica , tu nu te asteptai sa fie ceva serios intre noi nu? Esti asa neajutorata !

     In momentul acela nu am mai realizat nimic din ce sa intamplat. Am inceput sa plang si singurul lucru pe care l-am putut face a fost sa imi lipesc palma de fata lui Paul. Apoi am plecat impreuna cu Ana si Alle in cabana. Toata lumea s-a imprastiat iar grupul nostru a venit la mine in cabana . Alex era suparat si a mers cu Alle pe malul lacului. Ceilalti stateau in cabana in timp ce eu stateam socata intinsa pe jos si ma gandeam la ce s-a intamplat si mai ales de ce ii pasa lui Lucas. Nici nu am realizat cand a venit cu o cutie de inghetata , mentionez...inghetata mea preferat ...si o lingura mare pe care mi-a inminat-o.
 
— Esti ok?
— De ce iti pasa?
—Cred ca ar trebui sa vorbim.
—Ok ....aaaa hei va suparati daca ies putin sa iau aer?
—Nu, e ok...du-te

    Am iesit afara si ne plimbam ... apoi am ajuns in fata focului se tabara si ne-am asezt pe busteni.

—Deci? De ce iti pasa?

—Pfff...uite ce e... stiu ca te-am facut de multe ori sa suferi.....

—Pai toata lumea face asta in ultima vreme....il intrerup eu

—Stiu asta si stiu ca nu ma prea suporti , ca abia ai venit aici sa vorbesti cu mine si ca ti se pare ciudat ca imi pasa asa dintr-o data dar a devarul e ca eu ma purtm asa cu tine pentru ca te plac ,adica nu te plac TE IUBESC, doar ca mereu am stiut ca nu sunt bun pentru o fata ca tine. Tu esti cuminte, timida, copilaroasa , iar mie abia daca imi pasa de ceva pe lumea asta . Asa ca nu am vrut sa te fac sa suferi nici o data. Doar ca mie nu mi-a placut nici o data asa de mult o fata. Nu am alergat eu dupa fete, ele au venit dupa mine. Eu sunt eu si nimeni nu ma poate schimba sau sa ma inteleaga. Imi pare rau pentru tot sincer. Stiu ca nu ma vei putea ierta. Doar ca as vrea sa nu mai fim atat de distanti unul fata de celalalt. Sper ca putem sa fim macar prietenii.

—Ahh...eu chiar nu stiam asta. Doar ca acum sunt mai confuza ca nici o data . Si sunt de acord cu faza cu prietenii, atata timp cat nu ne vom scoate ochii.

— Ok, prieten-o! Acum hai in cabana ,s-a lasat cam frig

—Ok.

    Habar nu am ce a fost asta. Nu ma gandeam ca viata mea va fi asa complicata. Adica eu in ultimul timp nu mai stiu ce e cu mine.O durere de cap ma ia imediat si merg in baie sa imi fac rutina de sera. In cabana nu mai era decat Ana ,pentru ca Alle era plecata cu Alex....hmmmm...ceva e ciudat aici. Ma rog ...ma bag in dus si meditez la cele intamplate azi. Dupa o jumatate de ora ma bag in pat si adorm bustean.

Alle

    —Alex, crezi ca ar trebuii sa le spunem? Adica e prietena mea si sora ta eu nu o mai pot mintii. Trebuie sa ii spunem.
    —Da , la asta ma gandeam si eu. O vom face maine daca vrei?
   —Ok, acum eu trebuie sa ma intorc, sa nu banuiasca ceva.
   —Ok ,  noapte buna
  —Noapte buna.



         Gata cu capitolul acesta. Imi pare foarte rau ca v-am facut sa asteptati atat doar ca am avut foarte mult de invatat. Asta nu conteaza. Deci vreau pareri sau sugestii.... asa carte va fi mai interesanta . Sper ca va placut acest capitol, si imi cer scuze pentru eventualele greseli. Nu stiu cand voi posta urmatorul capitol , sper sa fie curand. Pana atunci vreau sa va multumesc ca imi citi cartea . Va pup !

Iubire din intamplare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum