Daniel a ramas surprins si in acelasi timp si cu inima franta.El credea ca mai are o sansa dar ea nu.Sufereau si nu suportau gandul ca nu pot fi impreuna. Bianca plangea dupa Daniel regreta tot ce a facut si a crezut ca tot ce s-a intamplat e din vina ei,dar nu e adevarat. In schimb Daniel la scoala sau cu prietenii era mereu zambaret,fericit etc. dar nimeni nu stia ce e in sufletul lui.Cand ajungea acasa el se gandea la ea mereu si se uita la poza facuta impreuna si ii curgea o lacrima...
Pana intr-o zi cand cel mai bun prieten a lui Daniel i-a spus:
-Viata ta nu se sfarseste aici... piedici din astea o sa tot apara... trebuie sa le infrunti cu capul sus si cel mai bine iesind din ele razand... omenii puternici primesc mereu piedici... demonstreaza ca tot ceea ce iti doresti o sa si fie posibil.
Acel prieten avea mare dreptate dar Daniel tot cu gandul la ea rămase..
Bianca in schimb, ea usor v-a trece si peste asta.Ei doi stiau ca e greu dar trebuie sa lupte pentru ceea ce isi doresc.Poate acum nu a fost sa fie intre ei, dar cine stie?o sa rasara soarele si pe strada lor intr-o buna zi.
Timpul trecea dar nu si sentimentele lor odata cu timpul.Mereu Daniel credea tot mai mult dar la ea sentimentele incepura sa dispara usor,usor...
La fel a fost si la Daniel...
Timpul a trecut repede:a trecut o luna ,doua ,trei ,un an pana intr-o zi...
Sper ca v-a placut acest capitol asa ca va astept sa dati o steluta daca v-a placut.
