~Fata din vecini~ [Pauză ]

3. O noapte în palat

Odată cu lăsarea liniștii în întreaga casă m-a trecut un ușor fior pe șira spinării, dar privirea mi-a căzut asupra ei. M-am trezit din nou din visarea mea și am pus-o pe patul moale cu diamante și am tras pentru prima dată ,cred, acele draperii mov, lăsând lumina lunii să inunde camera ce am început să o admir: de tavan atârna doua candelabre mari de cristal și lângă geam mai era o intrare unde cred case aflau hainele sale. Lumina astrului noctur se revărsa peste chipul fetei. Părul negru se revărsa ca un ocean peste pielea sa aproape albă creându-se astfel o antiteză. M-am așezat și eu la marginea patului și admiram luna, ce sclipea printre sutele de stele. Speram ca părinții mei să nu îmi observe lipsa, lucru imposibil -_-....

Deodată mă trezește din visare o mână ce mă cuprinde. Întreg corpul mi-a fost inundat de o căldură infinită.... "acu chiar o să rămâi aici Hart..." Fata ma cuprinse în brațe... Sentimentul ce îl simțeam acum nu l-am mai avut, dar...îmi plăcea orice ar fi fost.
Dându-mi seama ceea nu îmi va da drumul prea curând, m-am întins ușor și eu pe pat, trăgând pătura și peste mine. Ochii începeau să-mi se închidă de la sine și ca și sub o vrajă camera a început să se șteargă încet și am căzut într-un somn adânc, din care nici un bombardament nu cred că m-ar di trezit.