~Fata din vecini~ [Pauză ]

7. O moarte șoptită

Pisica cea neagră mă privea cu curiozitate, ochii cei albaștri sclipind în lumina lunii. Pupilele i se dilatau pe bază de mă apropiam de ușa de la intrarea casei. Începeam să cred că aceasta știe că avea să se întâmple ceva neobișnuit. Suspansul creștea iar atunci mă gândeam dacă nu ar trebui să mă întorc acasă, dar imaginea unor ochi de sticlă nu îmi dădea pace. Știam, sau mai bine zis simțeam ca dacă voi pleca acum , nu o voi mai revedea vreodată. Știam că după privirea ce mi-o adresa acea ființă că nu va urma un final fericit, dar chiar dacă nu mi-ar fi murit trupul acum, sufletul meu nu va mai putea trăi de acum încolo fără Fayre.

Am închis ochii și am pășit dincolo de prag..... Durerea a o mie de cuțite îmi străpungea în acest moment corpul. Picioarele mi-au cedat iar eu am picat pe podeaua rece și albă. Nu îmi curgea sânge de niciunde, dar mă simțeam sfâșiat la propriu. Încercam să lupt cu moartea, dar puterile mă lăsau. ....

Acum înțelesesem de ce a vrut să ies din casă. ...ca apoi, după ce voi încerca să mă întorc înapoi să mă omoare, să se asigure că nimeni nu îi va mai ști secretul..... Lacrimi argintii în lumina marmurii îmi inundau ochii, iar apoi se sfărmau în bucăți pe podeaua rece a morții, doar ca nu erau lacrimi de durere, ci mă durea parcă sufletul din mine când mă gândeam că singura persoană pentru care mi-aș fi dat viața, a putut să-mi facă una ca asta.

Mă durea inima, iar ca ultima imagine când simțeam că ochii mi se închid, a fost cea a pisicii negre ce capăta ușor conturul unei fete brunete pe nume Fayre....