~Fata din vecini~ [Pauză ]

8. Rai sau iad

.....totul era învăluit în alb imaculat
-Deci așa arată raiul....
Mă uitam în direcția din care venea o lumină puternică, o lumină care mă orbea. Încercam să văd care este sursa sa ,dar brusc apare în fața razei un corp ,ca o umbră..
-Te-ai trezit în sfârșit! răsună vocea persoanei aceea .
Îmi părea așa de cunoscută, parcă o  știam din altă viață....Fără să treacă mai puțin de două secunde de la asta , că silueta respectivă mă cuprinde într-o îmbrățișare strânsă.
-Credeam, ....credeam că o să te pierd....- zise ea și simțeam cum șiroaie de lacrimi îmi cădeau pe umerii goi (lucru care îl descopăr cu mirare •_•....)
-...Dacă nu sunt în rai, atunci unde sunt??? -întreb eu curios.
-Cum unde ești?! Unde ai fost mereu....acasă la mine..... Te doare ceva?
Acum parcă începeam să înțeleg....Nu eram în rai, ci eram fix în locul unde trăia ce am iubit-o , iar ea a vrut sa ma omoare....Și vocea aia...ochii aia albaștri ....ea era acum lângă mine, dar de ce m-a adus în camera ei dacă chiar ar fi avut acest scop, de ce a început să plângă când a spus că ea credea ca mă va pierde....Un strop de speranță mai trăia în acest ocean al neîncrederii....

-Știu că acum nu o să mai ai încredere în mine, știu că tu te ga că aș fi vrut să te omor, dar gândești prost. Lasă-mă să îți explic. Îți voi spune totul de această dată, pentru că îmi dau seama că tu nu ești un om de rând, doar te rog să mă crezi ca tot ce spun e adevărat. .... Te rog. ..