A fost odata o fata superba cu chip de papusa cu bucle blonde cu ochi albastrii.
Singurul ei defect era faptul ca vorbea singura.Anii au trecut si fata a implinit 16 ani.Mutata
la o noua scoala a realizat ca nu avea nici un prieten,toti colegii considerand-o nebuna
"Uitati-o pe ciudata!"urlau ei in cor privind spre fetita blonda care statea in spatele clasei cu
mainile la urechi si cu pleoapele stranse,soptind necontenit de parca ar f-i vorbit cu ci-neva.
Intr-o zi,iesind de la scoala,fata dadu cu ochii de un baiat inalt,cu parul negru si lung,
care-i era coleg de clasa.Se opropie de el si il privi cu ochii mari,inocenti,timp de cateva clipe.
Acesta ii raspunse cu o privire plictisita,impresionat totusi de inocenta ei, intorcandu-se spre
priteneii lui care i se adresara fetei:"La ce dracu te holbezi,ciudato?!".Atunci ea se inoarse si ple-
ca.
Urmatoarea zi cei doi se intalnira iar dupa scoala si dupa ce-l privi intens fata ii dadu
baiatului un biletel si pleca.Ajuns acasa acesta il desfacu si citi:"Te plac,caci chipul tau il vad
in luna si in stele."
In ziua ce urma cei doi se intalnira din nou si ea apropiindu-se il privi din nou si apoi il
saruta.Acesta o impinse si ii spuse:"Daca vrei ne putem vedea deseara,sa mergem la o plimbare."
Fata aproba din cap si o lua spre casa.
In seara aceea se intalnira unde isi promisesera si dupa ce il saruta ea ii sopti:"As vrea
sa te duc intr-un loc placut",si luandu-l de mana il duse la marginea orasului intr-un cimitir
vechi,uitat de lume, in care iedera se raspandise ca o plapuma pe mormintele roase de vre-
me , si copacii schimonositi isi inaltasera boltele de verdeata imprastiind umbre pe micul re-
gat al mortilor.
"Asta numeste ea loc placut?"se gandi baiatul privind-o dezaprobator.Isi petrecura sea-
ra impreuna asezati pe o bancuta ruginita, mangaindu-se bland si sarutandu-se dulce in lu-
mina lunii pline:"Sa Imi promiti ca ai sa-mi fi alaturi, sa-mi promiti ca ai sa ma iubesti,ca n-ai
sa uiti de mine niciodata."
Apoi e incepu sa sopteasca din nou, sub privirile incremenite ale baiatului uitandu-se
neincetat spre luna,clipind cu ochii ei mari si limpezi."De ce vorbesti singura?".o intreba el in-tr
un tarziu,si ea raspunse:"Eu pot vorbi cu demonii,ei imi spun lucruri frumoase si ii aud de ani in-
tregi".
In dimineata urmatoare baiatul le povesti colegilor sai ce patise in seara precedenta si
acestia incepura sa il ia peste picior,razand de fata cu bucle blonde.Dupa scoala acesta o
opri si ii spuse:"Imi pare rau,dar nu putem fi impreuna, esti prea ciudata pentru mine."
Din pchii ei incepura sa curga siroaie de lacrimi si aceasta ii raspunse:"Na-i sa uiti de mine."
Apoi ii intoarse spatele si pleca,insotita de injuraturile si cuvintele de batjocura ale celorlalti
colegi.
In ziua ce urma copiii aflara ca fetita cu parul bucalat a fost gasita spanzurata de un copac
batran, in cimitirul vechi de la marginea orasului.Se pare ca aceasta nu lasase nici un semn prin
care sa-si fi motivat fapta, insa baiatul simti un nod in gat recunoscandu-si vinovatia,:"Era nebuna"
,ii spuneau unii prieteni ,batandu-l cu palma pe umar.
In noptile ce urmara cosmaruri negre incepura sa bantuie somnul baiatului.O visa pe gingasa
fetita spanzurata de copac cu fata scaldata intro paloare cadaverica cei ingheta sangele in vine,
ea ii soptea necontenit,cu ochii innecati in lacrimi:"N-ai sa uiti de mine niciodata!"
Incepuse sa-i fie groaza sa mai doarma,scrasnind din dinti de fiecare data cand trebuia sa stinga
lumina.Intr-o noapte,trezit din acelasi cosmar ce il scaldase in sudori fierbinti ,baiatul privi spre fereastra.
Fiori reci de groaza ii cuprinsera sira spinarii cand vazu o silueta intunecata ,care se lasa usor la podea
ca in lumina lunii sa-i recunoasca fata.In ochii ei mari se citea haosul ,ura si disperarea:"N-ai sa uiti
de mine niciodata!".El inchise ochii si se ghemuii sub plapuma insa nu vedea nimic,soaptele nu-i
dara pace pana in zorii zilei.Incepuse sa dispere,auzind mereu ,mereu aceleasi vorbe,mintea sa nu se
mai putea concentra la nimic,astfel ca intrun tarziu incepu sasi sopteasca de unul singur ,vorbe ciudate
nestiute,neintelese de nimeni.Cand ajungea acasa o vedea in oglinzi si o auzea soptind rar.Alteori simtea
o mana pe umar si cateodata simtea niste buze reci atingandu-le pe ale sale.Parintii incepusera sasi
faca griji pentru el,vorbea adesea singur, si acum nu mai avea nici un prieten fiindca toti il considerau
un ciudat.
Intr-o noapte, incepu sa auda zgarieturi pe pereti si cand aprinse lumina ,gasi un mesaj scris pe pere-
te:"Acum ma topesc in flacarile iadului pe vecie, din vina ta,n-ai sa ma uiti niciodata!"
El incepu sa piarda notiunea timpului, si intro zi un cetatean descoperi un baiat spanzurat de un
copac batran,din cimitirul vechi de la marginea orasului.Pe mana sa era incrustat cu un cui:"N-am
sa te uit niciodata!".
Uneori,pe o bancuta ruginita din vechiul cimitir stau doi copii sarutandu-se sub lumina lunii
