Angel Eyes

Băiatul cu umbrela

Dis-de-dimineață Choi Seung Hyun coboară scările în viteză, mâncând tot la fel de repede.
Dara:Vei avea probleme dacă mănânci așa repede.
SH:Scuteste-ma!...dându-și ochii peste cap.
Seung Hyun își ia ghiozdanul și iese pe ușa casei precum un uragan.Ma opresc în prag și strig:
Dara:Unde ai de gând să te duci?
SH:La liceu! Pana ma voi reîntoarce,ajut-o pe dna. Gong!
Dara:Liceu?Ah,asa-i!Este locul acela unde se duc oamenii de pe Pământ! vorbind mai mult pentru mine.
Choi Seung Hyun se întâlnește pe drum cu prietenul lui vechi,Lee Kyungsoo. Se suna de ora. Toti elevii se așază în băncile lor,asteptand profesorul în liniște.
Fiecare coleg își repeta lecția de zi. Doamna profesoara de etică intra însoțită de o eleva noua,cu păr lung și șaten.
Choi Seung Hyun rămâne uimit.
Dna profesoara:Va rog sa o salutati pe noua voastră colega, Park Sandara.
Din coltul clasei se aude un strigăt puternic:
-NUUUUUUUU!
Era a lui Seung Hyun.
SH:Ce cauta ea aici?!
Dna profesoara:Ai vreo problema?Deschid "cartea pentru plângeri" special pentru tine! rostindu-si cuvintele în timp ce deschidea catalogul.
SH:Nu,doamna!Imi cer scuze pentru lipsa mea de politețe.
Dna profesoara:Sandara,locul tău este lângă elevul din ultima bancă, vis-a-vis de Choi Seung Hyun.
În timp ce merg pe culoarul îngust dintre bănci,il observ pe băiatul de seară,motociclistul care era pe cale sa moară și, probabil, sa omoare.Amandoi au avut un mare noroc căci i-am putut salva. Păcat că ei nu știu asta,iar acum simt nevoia sa ii mulțumesc băiatului cu umbrela.
Chiar dacă nu mă uit la el, ma simt privită.Este incomod.Toata clasa se holbează la mine.Este foarte neplăcut.
La sfârșitul orelor merg alături de Seung Hyun pe strada. Îl văd din nou pe băiatul acela.Mi se pare ceva ciudat la el.Seung Hyun intra intr-un magazin de telefoane.Cat timp îl aștept afară,pe lângă mine,trece băiatul misterios. Parca nu m-ar recunoaste.
Intr-un final Seung Hyun iese din magazin și îmi înmânează ceva.Este un telefon.
SH:De cate ori vei avea nevoie de mine, poti sa ma suni.
Dara:Multumesc Oppa!
SH:Nu sunt Oppa al tuturor... Am standarde mari...
Dara:Am par mai lung decât standardele tale...
SH:Asta a fost rău din partea ta.
Dara:Ma aștept să și verși câteva lacrimi.
În coltul străzii,din nou băiatul acela. Acesta este momentul.Alerg spre el,lasandu-l pe Hyun cu mult în urmă. Ma opresc în fata lui, intrerupandu-i mersul.Incearca sa ma ocolească,dar eu ma opun.Nu reacționează,ci pur și simplu mă ignoră. Ultima picătură:mi-am așezat mâinile pe căștile lui mari și albe, punandu-i-le pe după gât.
-Ce vrei ciudato?!
Dara:Nu asa se vorbește cu cineva care vrea sa iti apună lucruri importante...
-Spune mai repede ce vrei!
Dara:Voiam sa iti mulțumesc pentru fapta de ieri seară. Uite, acum nu mai am nevoie de umbrelă! Ia-o!
-Nu am nevoie de ea...
Îi întind telefonul cu un zâmbet inocent pe faţă.
-De ce vrei numărul meu?
Dara:Poate voi mai avea nevoie de o umbrela cândva...
Iși tastează precaut numărul de telefon, uitându-se din când în când la mine. Deodată cineva îmi pune mâna pe umăr:
SH:De ce ai fugit asa?Nu mai face asta!
Dara:Imi pare rău...Nu am vrut sa te îngrijorezi.
SH:Te deranjează băiatul ăsta?! Haide sa plecam!
LeeMinHo: Seung Hyun....
SH:Minho....
Își aruncă reciproc priviri tăioase,pline de ură. M-am uitat peste umăr,dar Lee MinHo deja plecase.