Punk.

Capitolul 2

M-am trezit de destul de dimineata (bine, era opt, dar pentru o persoana care se trezeste la doisprezece, e destul de dimineata), m-am imbracat si am mers jos sa iau micul de jun. Ai mei plecasera deja la serviciu (mama incepe la 7 si tata la 8 trebuie sa fie in sediul firmei). Dupa ce am mancat m-am dus la scoala. Perfect, abia astept ca cretinii aia de colegi sa ma ia peste picior IAR. Vara asta a fost perfecta! Fara colegi prosti, fara scoala, doar repetitii cu trupa! Credeti-ma, pentru un om a carui viata este muzica, este perfecta!  

Iata-ma! In fata cladirii in care toata lumea te judeca dupa cum arati nu dupa cum gandesti. Ce s-a intamplat cu 'Nu conteaza cat de lung am parul, ci conteaza cat si cum gandesc!'*? Parca a disparut de cand am inceput liceul. Sau mai bine zis, de cand am adoptat stilul pe care il am acum. Ma mira faptul ca in clasele cinci-opt eram foarte popular in clasa mea. ERAM. Tot in cinci-opt i-am intalnit si pe Max, Garett si Drake. Mai precis in clasa a saptea. Ei au intrat la alte licee, dar am tinut legatura! Mai ales din cauza trupei pe care am infiintat-o acum doi ani. Suntem cei mai buni prieteni si nimeni nu poate desparti. M-am dus la locul care ii era alocat clasei mele si am avut parte de o intampinare foarte... calduroasa (sarcasm). 

-Ce faci, emoistule? Te-ai taiat inainte sa vi la scoala sau ai uitat azi? a inceput sa isi bata joc de mine Bob, popularul clasei. 

-Nu mai, nu ai auzit? El nu e emo, el e punk! El si restul tocilarilor din... nu imi amintesc cum se numeau... preia batjocura Mona, iubita si clona lui Bob. 

-Dragut cum iti bati joc de tocilari, avand in vedere ca si tu erai una inainte sa te cuplezi cu Bob! am isbucnit 

-Tu nu te iei de Mona a mea! a zbierat Bob. 

-Nu ma iau de ea! Eu spun adevarul! 

-Spui adevarul pe dracu'! Cand o sa iti infig una in mufa aia de tampit sa iti inghiti pirceingurile alea si o sa iti stea in gat! 

-Stai linistit ca nu ajungi tu cu pumnul la fata mea! 

Da, Bob este foarte scund iar eu sunt foarte inalt... 

-Nu, acolo nu! Dar aici da! a zis, tragandu-mi un pumn in burta. M-am straduit sa nu pic din picioare de durere, dar tot am scapat un geamat.  

-Asa iti trebuie! Sa nu te mai iei de Momo a mea, emoistule! a tipat el 

-Asta a fost dezgustator... am zis, mai pentru mine. Bine ca nimeni nu m-a auzit. 

Dupa festivitate ne-a luat diriginta si am mers in clasa. Diriga este marunta si roscata. Preda franceza. E bine pentru ca mai scapam de ora din cand in cand. 

M-am asezat in ultima banca din coltul din stanga. Manualele au fost impartite si am plecat acasa. Era cam 2:30 cand am primit un mesaj text de la Garett ce zicea ca ne intalnim la el pentru repetitii cu trupa in 30 de minute. Mi-am adunat partiturile, am luat bassul si m-am dus in statia de autobuz. A inceput sa ploua, sa tune si sa fulgere, asa ca am fugit la adapost, sub balconul unui bloc. Fara sa fiu atent, am dat peste cineva.  

-Scuze! Nu am vrut! Imi pare rau! 

-E ok, nu e mare lucru. a spus o voce de fata. Eu sunt Clara.  

-Greg! i-am spus, intinzandu-i mana.  

-Astea sunt scrise de tine? a aratat spre partituri. 

-Da... Sunt intr-o formatie... 

-Super! 

-A venit autobuzul meu! Trebuie sa fug! Pa!  

-Pa! Poate ne mai vedem! 

Am ajuns la Garett fix la si jumate'. Am sunat la usa de trei ori si am intrat. Este semnul nostru. 

-Hei, Punk! Te asteptam. m-a intampinat Garett. 

-Hei omule! Ce mai faci? 

-Destul de bine... Cum a fost prima zi de scoala? 

-Crede-ma! Nu se putea mai rau!

AN: Al doilea capitol e pus! Yay! In fine, comentati parerea voastra! Vreau sa stiu ce credeti :)