Punk.

capitolul 4

Poate ca Drake are dreptate. Cred ca o plac. Mai de graba, e o mica simpatie. Nu cred in 'dragoste la prima vedere' si abia am apucat sa schimbam ceva vorbe. Nu am putut sa vad ce caracter si pentru mine, asta conteaza.

Repetitiile s-au terminat. Am ajus in statie fix cand autobuzul pleca iar urmatorul era peste 30 de minute. Eu stau cam la 15 minute de mers pe jos de aici, deci cred ca o sa fac o mica pimbare prin ploaie. Cand am ajuns in fata casei mele, eram ud din cap pana in picioare. Dar nu ma deranja deloc, sunt o persoana careia ii place ploaia. Cand am pasit in casa, mama m-a intampinat impacientata.

-Greg, mamă! Ce ai patit?

-A plouat.

-Pai si autobuzul?

-L-am pierdut. Mai aveam de asteptat 30 de minute asa ca am zis sa vin pe jos.

-Uf... Du-te, te usuca si pune niste haine uscate pe tine. Te astept la masa peste zece minute.

-Bine mama... Auzi, tata unde e?

-Tatal tau a avut o problema la serviciu. S-au incurcat turele. O sa dureze ceva pana ajunge.

-Ah, bine.

»A doua zi, la scoala«

La scoala imi desfasuram, linistit, fotosinteza, in banca, pe scaun, storcandu-mi creierii cu melodia la care lucram de ceva vreme. Deodata aud o voce:

-Hei, ciudatule!

O, nu! Fix de tine nu aveam chef...

-Te ignora, Bobby-Dobby! Ii e frica! Ha ha, ce ratat!

Si asta trebuie sa fie Mona.

-Nu il ignor, Mona! Am treaba. Nu m-ar deranja daca ati pleca.

-Uite, copile! Tu sa intelegi bine ca daca ma mai torni o data la diriga, o sa te ingrop de viu!

-Despre ce vorbesti?

-Te rog, Greg! Nu face pe ne-stiutorul! Tu l-ai turnat pe Bob!

-Mona, nu eu am facut asta! Daca l-a turnat cineva, atunci ma bucur ca a facut-o, Bob! Dar ala nu am fost eu!

-Atat ti-a fost! a zis el, apucandu-ma de tricou. Eu ma ridic de pe scaun, privindu-l de sus, incruntat.

-Sa nu crezi ca imi e frica de tine! a zis el.

-Nu cred asta. Tot ce vreau sa faci e sa imi dai drumul la tricou si sa ma lasi in pace sa termin ce am de facut!

-Si ce ai de facut, ma rog?

-Nu te priveste!

-Copii, ce faceti aici? a intrebat profesoara de matematica, din pragul usii.

-Greg a vrut sa ma bata! a tipat Bob.

-Nu am vrut sa fac asta! El a vrut sa dea in mine!

-Minte! Am fost aici tot timpul asta! i-a luat apararea Mona.

-A mai vazut cineva incidentul?

-Nu... au raspuns toti in cor.

-Imi pare rau, Greg. Trebuie sa iti anunt parintii. Acum stati jos!

-Dar eu nu am facut nimic! a tipat, infuriat.

-Am zis sa stai jos! a tipat profesoara.

Dupa scoala m-am dus direct la biblioteca pentru ca am un comentariu de facut la romana pentru maine. Se pare ca au inceput sa ne dea din astea din prima saptamana. Tipic profesoarei de romana.

Am luat cartea pe care trebuia sa o "comentez" si m-am pus pe citit. Nu e o carte mare, se poate citi doar aici. Peste cateva minute simt ca cineva s-a asezat pe scaunul de langa mine. Ignor acea persoana şi imi continui activitatea. Peste câteva ore când mi-am terminat tema îmi dau părul din ochi şi o văd. Era ea. Care ea? EA!  Clara! Bine Greg, fi cool!

-Clara? am întrebat în şoaptă.

-Ah... Da! Bună! Ce faci? mi-a răspuns.

-Bine. Mi-am terminat un comentariu pentru mâine. Tu?

-Am venit sa citesc. E mai bine de cât acasă. Mult mai multă linişte.

-Aham...

-Bine, cred ca o sa plec. Deja s-a întunecat şi dacă mai stau mult o să îmi fie frică să ajung acasă.

-Ştii ce? Te conduc eu!

-Nu pot să te las să faci asta! Stau foarte foarte departe. Şi plouă...

-Păi tocmai! Am umbrelă!

-Mulţumesc!

-Nu te deranjează, nu?

-Nu, chiar de loc. Mă bucur chiar.

-Okay. Mai exact unde stai?

-Lângă gară.

-Oh...

-Da, am înţeles. E prea mult de mers. Merg singură.

-Nu, nu, nu! O să merg cu tine! Nu mă deranjează.

-Mă bucur!

Am ieşit pe uşa bibliotecii şi am observat cum picăturile de apă i se operau în părul şaten. Atunci i-am pus deasupra capului umbrela mea.

-Şi tu? m-a întrebat uotandu-se fix în ochii mei.

-Lasă-mă pe mine. Eu iubesc ploaia!

-Bine, multumesc! a zis şi a zâmbit inocent. Şi... Cum a fost ziua ta?

Am început sa povestim şi tot mersul ăsta pe jos jumătate de oraş nu a părut nici lung nici obositor. În faţa casei ei s-a oprit şi mi-a dat numărul său de telefon, "în caz ca am nevoie de cineva cu care sa vorbesc".

AN: DA! DUPĂ 2 LUNI AM PUS CAPITOL NOU!! (bine, scuze... am uitat de povestea asta) SPER SA VĂ PLACĂ :3 O SĂ ÎNCERC SA PUN CAPITOLELE MAI DES :3

SCUZE CA E SCURT!!!