Capitolul 1

28 2 0
                                    

Copiii din California de Sud simţeau venirea soarelui, le fel ca şi plantele şi animalele. Începuserã deja sã viseze la îngheţatã şi acadele pe bãţ şi blugi tãiaţi. Chiar şi orãşenii care trãiau înconjuraţi de sticlã şi plãci enorme de beton în clãdiri cu nume pretenţioase ca Oraşul Secolului începeau sã se abatã prin raioanele cu produse de grãdinãrit din magazine. În cãrucioarele de fier ale cumpãrãtorilor îşi fãcuserã deja apariţia primele ghivece cu muşcate, pe lângã roşiile uscate la soare şi sticlele de apã Evian. De fiecare datã în ultimii nouãsprezece ani, Annie Colwater aşteptase primãvara la fel de nerãbdãtoare ca o fetişcanã pregãtindu-se pentru primul bal. Comanda-se bulbi din cele mai îndepãrtate locuri şi cumpãrase ghivece din ceramicã pictate manual în care sã-şi planteze florile favorite.
Acum însã, nu simţea decât groazã şi un soi de panicã nedefinitã. De a doua zi încolo, nimic din viaţa ei atât de ordonatã pânã atunci nu avea sã mai fie la fel, iar Annie nu era o femeie care sã agreeze colţii zimţaţi şi ascuţiţi ai schimbãrii. Prefera situaţiile care evoluau lin, constant, fãrã ocolişuri. Aşa se simţea cel mai în siguranţa: înconjuratã de lucrurile obişnuite, în sânul familiei.
Soţie. Mamã. Astea erau rolurile care o defineau, care dãdeau un sens întregii sale vieţi. Asta fusese dintotdeauna, iar acum, aprpiindu-se şovãitor de cea de-a patruzecea aniversare, nu-şi amintea sã-şi fi dorit vreodatã altceva. Se mãritase imediat dupã facultate şi rãmãse-se însãrcinatã în acelaşi an. Soţul şi fiica ei erau ancorele care o ţineau în loc; fãrã Blake şi Natalie ar fi rãmas în derivã, ca un vas fãrã cãpitan şi fãrã nici o destinaţie, pierdut pe mare.

A Doua ŞansãUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum