Capitolul 3

16 1 0
                                    

Blake ieşi de pe autostradã şi conduse prin parcarea liniştitã şi întunecoasã. În sfârşit, opri motorul. O clipã lungã rãmãseserã nemişcaţi toţi trei. Annie aşteptã ca soţul ei sa spunã ceva grandios, ceva care sã marchezeun moment atât de solemn. Se pricepea de minune sã vorbeascã. Blake însã deschise portiera fãrã sã spunã nimic. Annie simţea nevoia sã provoace o conversaţie. Avea atâtea sfaturi de dat, despre bani, despre paşaport, despre cât de important era sã rãmânã mereu în grup. Dar nu fu în stare sã spunã nimic.
Odatã ajunşi la poarta de îmbarcare, Annie se agãţã de poşeta ei ca de un scut.
- Mai spune şi tu ceva, mami. Nu suport deloc liniştea asta.
Cuvintele lui Natalie aveau un firicel de nelinişte, ceva ce doar o mamã ar fi putut observa. Annie se strãdui sã râdã.
- De obicei voi îmi spuneţi sã nu mai vorbesc aşa mult. Chiar ieri mã uitam la pozele tale de când erai micã şi mã gândeam cã...
- Şi eu te iubesc, mami, şopti Natalie.
Blake veni lângã ele.
- Mi-ar fi plãcut sã ne dai voie sã-ţi cumpãrãm bilete la clasa întâi. Este un zbor lung, iar mâncarea pe care o servesc pe locurile ieftine e oribilã. Dumnezeule, probabil cã-ţi dau doar ingredientele şi trebuie sã gãteşti tu!
- De parcã tu ai ştii cum e mâncarea ieftin din avion, tati, râse Natalie.
Blake zâmbi şi el.
- Mãcar locurile de la clasa întâi sunt mai comode.
- Nu vreau sã stau comod, tati. E o aventurã.
- Ah, o aventurã, repetã Annie, regãsindu-şi în sfârşit vocea.
O voce se auzi din difuzoare:
- Zborul trei/cinci/şapte, destinaţia Londra, a început îmbarcarea.
- O sã-mi fie dor de voi, murmurã fata. Privi avionul şi începu sã-şi roadã unghia de la degetul mare.
Annie îi mângâie obrazul, încercând sã memoreze fiecare detaliu: aluniţa de lângã lobul urechii stângi, nuanţa pãrului blond, ochii albaştri, pistrii veseli de pe nas. Voia sã închidã totul în memorie, ca pe o comoarã pe care sã o studoeze oricând simţea nevoia în urmãtoarele trei luni.
- Ţine minte, o sã te sunãm în fiecare luni... la ora şapte de la voi. O sã te simţi fantastic, Nana.

A Doua ŞansãUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum