Hope is the only thing i have

Capitolul 1

Heeeei! Scuze daca primul prologul a fost extrem de scurt si plictisitor, dar introduce povestea deci ce sai faci😁 Si apropo, povestea data e reala, doar ca sunt câteva modificări de nume si de unele întâmplări. Sper ca o sa va placa si succes la citit!:) la media e Miranda.
Stăteam ca de-obicei in clasa singura așteptând sa sune cam peste vreo ora si jumate. Imi plăcea sa vin devreme, căci la ora aceasta nu era practic nimeni in scoala, înafara câtorva tocilari. Eu nu eram o tocilară, dar nici populară nu eram, aia era soră-mea. Eu eram doar Miranda, sora celei mai drăguțe si populare tipe din liceu. Sigur, ieșeam uneori cu unii din prietenii Violetei care erau mai de treaba, dar nu eram populară. Numi plăcea atenția si preferam Singurătatea in locul a o gramada de "prieteni" gata sa te trădeze oricând li s-ar fi oferit șansa. Eu nu aveam prieteni adevărați si nu ma deranja. In timpul liber rareori cand ieseam in oraș. Mai curând imi faceam temele înainte sau citeam sau ma jucam cu copii doamnei Rederick. Adoram copiii! Imi plăcea mult sa ii fac sa zâmbească, iar zâmbetul lor ma molipsea si pe mine indiferent de ce fel de zi am avut. Desigur ca eram si responsabila si aveam grija sa nu strice nimic, sau sa mănânce tot ce mia spus mama lor sa le dau. In concluzie, eram o fire liniștita, dar foarte puternica. Rareori cand plângeam, sau arătam ca sunt trista. Imi plăcea ca oamenii sa ma creadă plină de viata si mereu optimista, dar nu distrata.
Stăteam pe scaunul meu din a patra banca de la fereastra, unica banca im care ambele locuri erau libere, ascultând muzica si gândindu-mă la viata mea. La cât de mult o iubeam pe Violett si cât de mult ma iubea ea pe mine. Mereu ma apăra in fata tuturor, ea fiind respectata si de temut in fata multor oameni, si cum ne distram noi cand eram copii. Cand USA clasei se deschise, pe ea intra o fata si un baiat. Semănau foarte mult, Insa baiatul parea mult mai periculos ai impunător fata de fată. Aceasta avea un par brunet strălucitor nici drept nici ondulat si purta o rochița albastru cu roz cu sclipici si niște balerini de asemenea roz cu o fundița in mijloc. Pe cand baiatul era plin de tatuaje pe mâini si purta un tricou cu inscripția "Don't touch me, or i'll kill u" si o jacheta din piele neagră, niște pantaloni negri strâmți pe corp si niște bocanci tot negri. Daca îi vedeai din spate ai zice ca au venit din doua luni cu totul paralele. Arătau total diferit unul fata de altul. Insa fața ii trăda si arată asemănarea lor. Erau gemeni asta era sigur. Aveau aceeași ochi profunzi albaștri si aceleași trăsături ale fetei. Mereu am vrut sa am gemeni cand voi creste, caci dupa părerea mea, nimic nu se compara cu legătura dintre doi gemeni, mai ales frate si soră. Fata sa apropiat de mine si a dat din mana spunând ceva, insa eu nu am auzit-o din cauza muzicii, asa ca mi-am scos căștile.
- Buna. Ăm.. eu sunt Nina, iar el e Hiron, fratele meu geamăn. Suntem nou veniți, iar directoarea nea spus sa intram in clasa asta si sa găsim o Miranda care sa ne arate scoala.
- Buna. Eu sunt Miranda. Deci cred ca eu ar trebui sa va arat scoala.
- Bravo Einstein. Te-ai prins. zise Hiron.
- Scuzami fratele, e mereu asa...
- Nepoliticos si nesimțit?
- Da. Mai ales acum ca ne-am mutat in aici.
- Nu-i nimic. Deci voi nu sunteți din Seattle?
- Nu, nu chiar. Suntem din Londra.
- Serios? Dar nu aveți accent.
- Stiu. Mama noastra era din America, asa ca vorbeam cu ea fără accent. Iar prietenii si profesorii știau asta asa ca nu ne criticau si ne lăsau sa vorbim cum vrem.
- Aha, iar tatăl vostru?
- Nea părăsit cand aveam 5 ani. Acum termina cu întrebările si aratami odată unde e ieșirea, ca nu am chef azi de ore. zise într-una sfârșit si Hiron dea dreptul enervat. Se vedea ca plecarea tatălui la afectat mai mult decat pe Nina.
- Scuze, nu am știut. Ieșirea e in partea dreapta lângă clasa unde mați gasit. Totuși, ar trebui sa rămâi in prima zi, daca vrei sa faci o impresie buna profesorilor. Sunt foarte critici.
- Numi spui tu mie ce sa fac. Si ma doare in cot de ce cred profesorii. Daca ma exmatriculeaza si mai bine. Numi pasa. Acum scuzati-ma, dar am treaba. zise si plecă cu pași apăsați spre ieșire.
- Scuze din noi pentru comportamentul lui. Trebuie totuși sa plec sa il conving sa rămână. Mama si asa are destule probleme. Nu vreau sa sufere ca l-au exmatriculat din nou.
- Din nou? întreb eu uimita. Adică da, pare un tip dur si chetsii de genu, dar nu credeam ca e chiar atat de nepăsător si problematic.
- Da... A mai fost exmatriculat din 5 scoli pana acum, pana cand nicio scoala nu a vrut sa il mai ia. De aia si ne-am mutat in America. Viata noua, comportament nou. Asa sper cel putin. Acum tre sa plec. Pa, ne vedem mai târziu.
- Pa, mai facut plă.. dar nu reusisem sa termin ca ea era deja afara. Ce repede alerga!
Am observat ca mai erau 40 de minute pana la începutul orelor asa ca am mers înapoi in clasa mea si mi-am continuat activitatea de dinainte sa
apăra Nina si cu nesimțitul de frate-su. Trebuia sa recunosc ca arată destul de

bine, chiar si cu tatuajele alea. Mai mult ca sigur avea pătrățele si era tipul de bad-boy arogant si dur, de care se îndrăgostea orice fata de la prima vedere. Se pare ca mai putin eu, totuși.
Am observat ca se aduna copii ceea ce însemna ca orele aveau sa înceapă. Mi-am scos căștile si le-am pus in geanta, căutând-o din priviri pe Violett. Găsind-o, am mers la ea sa o salut si sa ii reamintesc ca mama ii spusese sa il scoată pe Nuity la plimbare. Nuity era câinele nostru, pe care eu personal il adoram. El si tata erau practic unicii care ma înțelegeau, deși aveam o familie ce ma iubea din plin, toți Inafara de tata se bazau pe bani si atenție. Pentru Mama, Mătușa, fiica ei Saly si Violett, era un subiect de barfit foarte important ce pantofi de sezonul trecut purta Brenda, sau ce rochie neagră demodata purta Trina. Deși soramea ma iubea mult si nu era una din fitele alea răutăcioase si alintate, ii pasa mult prea mult de ce crede lumea si cum sa arate cât mai bine. Mereu insistau sa ma îmbrac ca atare, la moda sa zic asa, ca sa fie toți invidioși pe mine. Dar eu eram altfel. Mie numi pasa de bârfa si cu atat mai mult de părerea celorlalți. La urma urmei, nu trebuia sa demonstrez nimic nimănui. Tata mereu a pus accentul pe bunătatea interioară si la fel am facut si eu. Cand eram mica si Violett cu mama se gândeau ce sa poarte la petreceri sau ce haine sași mai cumpere, eu cu tata jucam fotbal sau baschet si priveam meciuri de wrestling, nepasandune daca ne murdărim sau nu de pizza.
Mam apropiat de Violett si dau sai zic ceea ce am vrut cand cineva mia pus piedica. Insa eu eram destul de puternica si am reușit să-mi mențin echilibrul. Totuși, nu am putut sa nu observ cine a făcut-o: Jake. Cel mai popular tip din liceu, arogant, insa cand vroia( foarte foarte rar) putea fi chiar de treaba.
- Ce faci Hopson? Tot la mine te gândești?
- Iar tu tot la fundul meu? l-am întrebat eu, conștienta ca de fapt era chiar adevarat. Se holba într-una la fundul meu din clasa a opta. Iar nevrând ca soramea sa afle, știind ca daca afla il bagă in pământ, a încercat sa se abțină in a noua si a zecea. Acum insa vad ca a uitat ce va face ea cu el, si cel mai important ce voi face eu cu el daca va încerca macar sa glumească pe tema asta.
- Heeei, surioara. De ce ai plecat asa devreme de acasă? Ah, da. Iți place sa stai singura in clasa. Ei bine, am o rugăminte. Poti te rog sa il scoți tu pe Nuity la plimbare azi, ca eu ies cu prietenii si nu prea am timp.
- Sigur. Oricum m-am obișnuit deja. Cred ca Nuity a si uitat cum arați la cât de mult stai acasă.
- Mersi Mira, esti cea mai tare. Apropo, ai auzit de gemenii noi ce au venit din Anglia? Se spune ca baiatul e super arătos.
Mama ce repede mai circula zvonurile prin scoala asta.
- Da, de fapt, le-am arată scoala mai devreme. Fata e drăguța, dar baiatul e cam nesimțit si tatuat.
- Si am mai auzit ca fata are niște forme... ah, ca as vrea sa le mănânc.
La auzul acestor vorbe, era sa ma înec cu propria saliva. Stiam ca Jake era un nesimțit si facea asa Glume. La urma urmei era Jake, dar nu ma așteptam in prezenta surorii mele, si nu chiar asa deplasat.
- Jake! Țineți naibii limba dupa Dinți. Doar nu vrei ca prima ei impresie despre tine sa fie un boschetar cu mana rupta nu? zise sora mea, ca de-obicei sigura pe sine si autoritara, ca te făcea sa înghiți si musca, numai cu o singura privire.
- Scuze Violett. Sa stii ca daca vrei, nu o sa ma culc cu ea.
- Dragul meu Jake. Stii că ca sa te culci cu cineva, acel cineva trebuie sa fie de-acord nu? de data asta am zis eu pufnind amuzata.
- Da si?
- Pai asta inseamna ca ea poate sa te respingă. Sa Stii ca nu e ca toate curvele cu care te culci tu.
- Te rog, de parca ar putea refuza cineva asa ceva. zise si arată spre el cu mâinile dramatic.
- Da, ai dreptate. Nu cred ca poate refuza cineva un țaran arogant si lipsit de maniere. La ce mia fost capul. completa si Sora mea mult prea iubita.
- Hei, acum sunteți rele! Știți ce, eu plec acasă. Mi-ați stricat tot cheful de scoala.
- De parca tu ai avut asa ceva. Tu vii numai ca sa ii privești fundul profesoarei de engleza cand se apleacă sa verifice caietele copiilor din fata. am zis eu si am pufnit in ras împreuna cu Violett.
- Sunteți atat de rele, parca ați fi surori. zise acesta prefăcându-se supărat, fapt care nea facut si mai tare sa radem.
- Nu-i asa ca facem o echipa minunata soro.
- O da!
Uite asa trecea fiecare zi din scoala asta plictisitoare. Eu si Violett eram nedespărțite si orice făceam, făceam împreuna. Chiar si bătaia de joc fata de Jake. Mereu ne imveselea ziua, iar Jake niciodata nu se supăra. Am zis, uneori dar foarte foarte rar, putea fi chiar amuzant.