Smarty Pants

Capitolul 1: The next move is the last one, right? No.

Nimic nu dureaza la nesfarsit... nici macar viata mea care imi placea atat de mult. Bine, nu va duceti prea departe cu gandul, nu sunt moarta, ma refer la viata pe care o aveam inainte de a ma muta in alt oras impreuna cu familia mea, alta casa, alta viata la mii de kilometri departare de vechiul aprtament in care locuiam si bineinteles...de prietenii mei.

Masina se opreste brusc, scartaitul rotilor facand un sunet slab pe cimentul incins.

-Gata, am ajuns! Vocea mamei se auzi din stanga mea, iar in spatele meu il auzeam pe fratele meu mai mic oftand de bucurie si nerabdator sa coboare din masina pentru a vedea noua casa 'Cel putin nu imi mai loveste scaunul, micul diavol!'.

-Hai scumpo, iesi din masina, nu vrei sa vezi noua noastra casa ? mama ma intreaba deschizand portiera si incercand sa ma scoata din masina. Prefer sa nu raspund la aceasta intrebare asa ca o ignor pe mama care incearca fara succes sa ma scoata din masina.

-Andie, iesi din masina, Andie acum! Vorbesc serios! Andreana Jensen, nu ma ignora atunci cand iti vorbesc!

-Ti-am zis sa nu mai imi spui asa! Ma intorc spre mama care, dupa expresie, se vedea ca nu ii place comportamentul meu.

-Hei mama! Pot sa iau eu camera cea mai mare ? intreaba insusi raul incarnat, fratele meu de 13 ani Kevin, scotandu-si capul afara din spatele usii.

-Desigur draga! Alege-ti ce camera vrei! Mama ii raspunde inapoi iar micul diavol facand un semn de victorie, scoate limba la mine atunci cand mama intra in casa.

-CE ? mama ! Nu, nu-l poti lasa sa ia camera cea mai mare ! MAMA ! ugh...nu e corect !

-Poate data viitoare cand nu o sa te mai plangi, poate o sa ai o sansa la camera cea mare. Imi zice piciul atunci cand vreau sa intru pe usa. Ma uit la el ridicand din spranceana.

-Am zis poate, nu ca ai avea vreo sansa.

-Lasa ca te prind eu mai tarziu pentru asta purice mic ce esti ! incerc sa il prind de tricou dar imi scapa printre degete ca un sarpe slinos ce e si fuge pe scari facand fete la mine si razand.'Il prind eu, trebuie sa-l prind' ma linistesc si incep sa ma uit in jur.

Las rucsacul jos pe podea, restul bagajelor vor veni intr-un camion intr-o ora sau cam asa, si incep sa explorez noua noastra casa, yupi ! Not. Este o casa destul de veche, vopseaua incepea deja sa cada, o ce bucurie !  

Parchetul scartaia si trosnea pe hol ca o usa neunsa de ani de zile, la ce ma gandesc oare, normal, probabil, ce probabil ? Cu siguranta e vechi de secole! Panze de paianjen se puteau observa in unele colturi....Ughh paianjeni ! Urasc lighioanele alea! dar lasand la o parte toate astea, sufrageria era destul de spatioasa cu mobila din lemn prafuita, si destule sertare pentru mama sa isi puna toate vechiturile, bibelouri maaaari si urate de pe vremea celui de-al doilea razboi mondial, nu, nu sunt chiar atat de vechi, le are de la bunica si nu se mai desparte de ele! De ce nu le arunca ? Sunt niste ciudatenii !

Dupa ce termin cu parterul, care, apropo, e foaaaarte plictisitor, urc la etaj. Casa nu are decat parter, etajul 1 si podul, care este prea jos, dar suficient pentru a-l face un fel de depozit pentru lucruri care nu le mai folosim sau inchisoare pentru fratele meu mai mic 'O da, imi place ideea asta !'

Camera mea...ce pot sa zic, a da e...ROZ ! Roz ! Ce cosmar ! Mama cu siguranta a facut asta intentionat ! Stie cat de mult urasc rozul si ce e aia, OMG, ce e aia ? Aia e o veverita ? E de plush, nu ? Nu-i asa ? O doamne, se misca si...si vine spre mine !

-Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaa ! Luati-o de aici ! Mamaaaaa !

-Ce ai descreierato ? Te aud de la masina ! Ai descoperit in sfarsit cat de URATA esti ? trebuia sa intre parazitul cu parul castaniu si ochii aia mici si caprui ca de purice !