Smarty Pants

Capitolul 12- Tu din nou?

Un nou capitol :D mai repede decat credeam, este foarte posibil sa am destule greseli de gramatica si tot restul, nu am avut timp sa corectez greselile, trebuie sa inceapa Piratii din Caraibe si trebuie sa ma uit ^-^ O sa ma uit maine peste el. O si poza :) probabil  stiti deja de la primul capitol :D

Smarty Pants- Tu din nou?

-Andy nu mai intepa spaghetele cu furculita si mananca!

-Trebuia sa ii faci supa ca la batranii de la spital.

-Spaghetele sunt moi, nu ii deranjeaza cu nimic dintele.

-Atunci sa ii dam cipsuri si popcorn!

-Kevin!

-Hai mama, e amuzant!

Cei doi care vorbesc despre mine la masa sunt mama mea si fratele meu scapat in cap la doua minute de la nastere, nu au altceva mai bun de facut? De pilda sa manance, adica suntem totusi la masa, parca regula era sa nu vorbesti la masa!

Oricum nu ma simt in stare sa fac vreun comentariu, mintea mea e departe, nu pot sa ma gandesc decat la Dylan, la ce a zis in parc si felul cum se comporta, gata Andy, termina! Nu te mai gandi la asta, nu iti place de Dylan! Dylan e enervant! La fel ca si Kevin! Dar e dragut si si, arghhh opreste-te!

Cred ca am facut niste expresii tare ciudate deoarece mama si Kevin se uitau de parca as mai fi crescut un cap.

-Ce? Gata ati terminat sa vorbiti despre mine? Ma uit la ocupantii mesei pe rand, mama era cu furculita in mana si se uita la mine confuza iar Kevin isi indesa fata cu spaghete, cum de e atat de slab copilasul asta, nu o sa stiu niciodata.

-Andy, stii ca nu vroiam sa te suparam, imi zice mama in timp ce Kevin chicoteste putin inainte sa ii arunc o privire care ar putea ucide, dar te porti ciudat de cand ai venit din parc.

-Trebuia sa o vezi dupa ce i-a cazut tava in fata, hahaha! Avea o fata de peste! Incepe Kevin sa rada iar mama nu se putu sa abtina sa nu zambeasca, nu-mi vine sa cred ca i se pare amuzant.

-Kevin, nu vorbi asa cu sora- nu o las pe mama sa termine cu ce avea de zis pentru ca micul extraterestru o sa isi ia portia de acadele in seara asta!

-Cel putin eu nu miros ca unul! Urlu eu inapoi la el, se opreste din ras.

-Mi-am facut dus azi dimineata! Scanceste la mine indignat.

-Da sigur, iar numele meu e Berta si dansez step pe tocuri roz in timpul liber.

-Buna Berta! Imi zice mutantul pe un ton dulce miscandu-si degetele intr-o forma de salut.

-Eram sarcastica, dar nici nu ma astept sa intelegi sarcasmul!

-Copii...

-Cum sa nu il inteleg, locuiesc cu tine, cred ca la dictionar in dreptul cuvantului sarcasm apare poza ta!

-Hai copii...

-Asta nu ai de unde sa stii pentru ca tu nu deschizi dictionarul!

-Kev, Andy se raceste mancarea

-De ce l-as deschide? Nu imi trebuie!

-LINISTEEE! Se aude tipatul mamei care se afla in capul mesei cu mainile incrucisate si cu un chip care imi dadea fiori pe sirea spinarii, din aura ce o inconjura era clar ca daca nu ne potolim o sa o patim. Eu si cu Kevin inca putin si ne urcam pe masa in cearta noastra, asa ca m-am lasat repede jos inapoi pe scaun, Kevin imediat dupa doua secunde si am inceput sa imi intep din nou spaghetele.

-Acum ai dat de belea, fraiero, imi sopteste el inainte sa inceapa sa chicoteasca in surdina, nu am de gand sa il las sa ma enerveze, trebuie sa ma calmez, incerc sa numar pana la zece dar undeva pe la secunda trei nu stiu cum au reusit degetele mele sa apuce farfuria alba cu frunze ruginii plina cu spaghete si sa arunce aceasta farfurie in capul lui Kevin, bine nu farfuria, doar continutul, farfuria s-a rostogolit pe masa lasand loc unui Kevin cu o freza de spaghete cu sos si chiftele, voi spune clar ca acum nu mai am de gand sa le mananc.