Despre Noi

Când ne mai ... ?

Când ne mai vedem, la fel de dezbrăcați, să ne lăsăm suflete să-și povestească ofurile? Îmi place să te pot privi în ochi ș-apoi direct în suflet. Să-ți citesc în suflet ca-n palmă și să-ți ghicesc viitorul. Îmi place să-ți simt pielea fină, să-ți mângai spatele, umerii, fundul, sânii. Totuși, când ne mai vedem?

Când ne mai vedem să ne jucăm ca doi copii de-a v-ați ascunselea? Să te pierd la mine-n suflet și să mă prefac neîndemânatic pentru că nu te găsesc. Te-aș găsi repede, căci te simt, îți simt tălpile cum îmi fug prin suflet, dar îmi place să te simt, așa că te las acolo. Totuși, de ceva vreme, nu ne-am mai jucat, deci când?

Când ne mai vedem să te cert că mi-ai furat mintea? De atunci, tot la tine-mi stă. Și nu-i tocmai frumos să lași omul fără minte. Cred că de aici vine vorba aia: omul când se îndrăgostește, nu mai gândește. Că nu mai are cu ce. Deci, când ne vedem să mi-o dai înapoi?

Când ne mai vedem să râdem cu poftă? Singur, nu-mi vine, iar dacă m-aș apuca să râd pe stradă, cu siguranță, lumea ar spune că-s demn de internat la spitalul de nebuni. Și le-aș da dreptate, căci ei nu știu că-s destul de nebun să te mai vreau. Cu tine, râd altfel și-mi place. Deci, pe când?

Când ne mai vedem să facem dragoste? Nebună, pierduți printre așternuturi, de nici sufletele nu mai știu pe unde sunt. Îmi place când te am, și seara, și dis de dimineață. Și-mi place că-mi ții de urât la țigara de după ori la vinul de dinainte. Îmi place că sexul este încărcat de emoții, ceea ce rar mi-a fost dat să simt. Cu tine, interzisul devine cea mai mare plăcere pentru care merită să păcătuiești.

Totuși, când ne mai ...?