Sacrificiul

„Adio New York, bine te-am găsit Columbia "

         Partea a doua

Katherine:

         Lipsită de orice inhibiţie, păşesc pe aeroportul columbian strângând în mâna geamantanul uriaş. Deşi fizic sunt aici, departe de casa, sora şi prietenii mei, gândul îmi e tot la ei şi la faptul că nu ştiu care sunt probabilităţile ca tata să se fi schimbat în lipsa mea, cu fata de care el crede că sunt eu.

         Din când în când, verific ceasul de la mâna şi sper ca mama să fi ajuns deja pe aeroport, continuând să merg spre linia „sosiri" . Brusc, având ochii pe ceasul de la mâna, mă ciocnesc inevitabil şi dur de un corp lat şi străin. Ridic cohii furioasă şi văd un tip care stă cu spatele la mine şi se ceartă cu altcineva.

         Drăcuşorul de pe umărul stâng mă îndeamnă să-i zic vre-o câteva, însă gândul la Elena şi tata, mă face să renunţ. Nici mie nu-mi vine să cred că eu, Katherine Gilbert, renunţ atât de uşor. Îmi rotesc ochii nervoasă şi mă retrag tăcută spre fata blondă care e dincolo de biroul uriaş, la linia de check-in.

     — Bună ziua!

         Spun rapid privind-o cum butonează un telefon idiot, în timp ce eu îmi simt nervii urcând mai repede decât la accidentarea de idiotul şaten de mai devreme.

     — Oh, hei. Eşti prezentă, sau trebuie să-l caut pe şeful tău?

          Spun nervoasă, trântind geanta de podea, captându-i astfel atenţia.

     — Da, domnişoară. Îmi cer scuze. Cu ce vă pot ajuta?

          Spune blonda zâmbind, iar eu îmi arunc ochii peste cap, nervoasă.

     — Cu o excursie gratuită pe Tărâmul Invizibil.

         Spun nervoasă, un râset auzindu-se chiar lângă mine. Mă întorc confuză şi-l văd pe şaten cum asista ca la un „show" gratuit privindu-ne pe amândouă, cu coatele pe birou. Blonda chicoteşte scurt atunci când o privesc furioasă, iar el îi oferă biletul de aterizare.