*Dramă // Dragoste// Vampiri //*
Două surori gemene identice, aceeaşi viaţă şi acelaşi destin. Asta până în clipa în care Elena decide să pună punct.
Pe când Elena este liniștită, iubitoare, asemeni îngerilor ce emană doar puritate, căldur...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Elena povesteşte:
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Păşesc în apartamentul întunecat alături de tata, liniştea dintre noi fiind ucigătoare. Deschid gura să spun ceva, însă parcă aş avea un nod în gât, iar cuvintele nu vor deloc să iasă afară.
Oare ăsta e 'sindromul' de a fi Katherine?!
Îmi trag nasul şi-mi zic că e mai bine să tac decât să spun ceva ce m-ar putea da de gol în faţa lui, aşa că în clipa în care deschide uşa apartamentului intru înăuntru fără să-mi pese dacă îl lovesc sau nu. Îmi gândesc fiecare pas şi îmi zic că cel mai bine, atât pentru mine cât şi pentru ea , este să mă port cât mai în firea ei.
Apoi mă arunc pe canapea şi privesc tavanul plictisită, mestecând o gumă în timp ce-ncep să fac balonaşe cu ea. Pe scurt, fiind ea. Comportându-mă ca ea. Chiar dacă nu sunt. Și deşi înăuntrul meu mă amuză această situaţie, reuşesc să mă abţin şi continui această... 'şaradă' , fiind prea captivată de gândurile mele şi ceea ce trebuie să fac.
— Încetează să mai mesteci guma aia, că ţi-o lipesc de păr!
Spune în mod ameninţător, vocea tatei, iar eu mă opresc aproape înghiţind-o. Şi constat spre surprinderea mea, că aşa se simţea şi Katt când era acasă, iar el o trata astfel.
— M-am plictisit. Ce program avem astăzi?!
Întreb, jucându-mă cu mâna prin aer, exact cum face ea, iar el se ridică furios şi-mi prinde încheietura făcându-mă să mă pierd pentru o clipă.
— Dacă mai continui aşa, jur că te încui din nou, Katherine!
Spune el, iar eu tac. Pentru o clipă, doar pentru o afurisită de clipă îl simt atât de confuz încât îmi dă drumul la mână, iar panica mă cuprinde instant. Oare şi-a dat seama!? După privirea-i încruntată şi expresia dură, nu. Nu cred. De aceea îmi scutur rapid capul şi ideile nebune şi mă ridic, lovindu-l accidental.
