Fetiţa mea nu se opreşte din plâns şi ţipat în miez de noapte. M-am dus la ea la mormânt şi am rugat-o să înceteze, dar nu vrea să mă asculte, pur şi simplu.
După o zi grea la birou, am ajuns acasă şi am găsit-o pe iubita mea, cu copilul în braţe. Nici nu ştiu ce a fost mai înfricoşător: să-mi văd iubita moartă cu bebeluşul pe care nu a mai apucat să-l nască, sau faptul că cineva mi-a intrat în apartament să-i pună acolo.
M-am trezit cu o poză cu mine dormind pe telefon. Locuiesc singură.
M-a întrebat de ce respiram aşa greoi şi zgomotos în somn. Nu respiram deloc greoi şi nu am sforăit în viaţa mea.
Am crescut într-o familie care iubea animalele, aveam multe pisici şi câţiva câini, deci sunt obişnuită cu zgârieturile pe parchet şi schelălăitul pe la uşi. Acum este puţin mai dificil să suport sunetele astea, pentru că locuiesc singură şi nu am animale de companie.
Unchiul meu are acum frumoasa vârstă de 50 de ani. Când era tânăr, era moda de a merge la peţit. Şi a plecat el de cu seară la fete (la actuala mea mătuşă), şi cum se simţea bine, a poposit acolo până la o oră destul de târzie, cam 3 dimineaţa, când a plecat spre casă. În drumul său avea o casă(casele se află la distanţe destul de măricele una de cealaltă) lângă care se afla o fântână, în afara porţii. Din ceea ce povesteşte unchiul, era întuneric beznă şi ajungând în zonă a auzit cum cineva scoate apă(la ora 3 a.m. ). A spus „Bună seara", însă nimeni nu i-a răspuns. Se auzea cum cineva scoate apă, dar nu s-a oprit, găleata s-a dat peste cap, a cazut în fântână şi iar a început să scoată apă. Unchiul a spus că într-un minut era ajuns acasă, deşi în mod normal faci 7-10 minute.
