Viata de adolescent ❤

Capitolul 7

Dupa ce ne trezim, ne facem rutina de dimineata si coboram jos. Nu va imaginati ca eu am mancat ceva. Bine...poate doar un mar.
-Mechi, mai mananca ceva, imi spune Jacob.
-Nu pot. Intelege-ma! Si ma duc sus cu lacrimi in ochi.

Jacob vine si el dupa mine.
-Stiu ca e greu...pentru ca tatal tau nu mai este...dar o sa fie bine. Vrei sa mergem azi la cimitir?
- Da te rog! Si il iau in brate. Plangeam in ultimul hal.

Ne urcam in masina si pornim spre cimitir. Am stat vreo 30 de minute la mormantul lui tata. M-am abtinut sa nu plang.
-Haide sa mergem. Nu iti face bine.
-Bine...spun eu mergand spre masina.

-Dupa o luna-
In aceasta luna m-am mai calmat dupa faza cu tata. Jacob mi-a fost alaturi si poate de asta am trecut peste.
-Mergem in parc? Il intreb eu pe Jacob imediat ce ma trezesc si il trezesc si pe el.
-Acum?? Nici din pat nu m-am ridicat...
-Ma iubesti?
-Normal.
-Atunci hai in parc!
Nu mai avea ce sa zica. Ne facem rutina de dimineata si mergem in parc, iar apoi la liceu...pentru ca nu am mai fost de mult :)).

Parca totul era schimbat. Nici cu Jasmin nu am mai vorbit de mult timp. Oare ce face? O sun. Nu imi raspunde...nu mai avea acelasi numar.

La liceu imi intreb toti colegii de Jasmin. O fata, Kira, imi spune ce s-a intamplat:
-Ce?? Tu nu stiai?
-Kira spune mai repede...ce sa stiu?
-Pai Jasmin o murit acum o luna si ceva. A avut un accident de masina cand mergea spre casa.
-Kira spune-mi te rog ca glumesti!
-Stiu ca e greu ca prietena ta a murit...

Nu pot sa cred...Jasmin a murit iar eu nici macar nu am stiut! Sunt o prietena groaznica!! Mai intai tata apoi Jasmin!!! De ce mi se intampla doar mie?

Ies repede din clasa...Jacob ma vede pe hol plangand si vine dupa mine.
-Hey!! Ce s-a intamplat? Nu mai plange!! Cine s-a luat de tine??
-Nimeni Jacob...doar ca...hai acasa te rog.
-Ok!

Ajungem acasa si ii povestesc tot lui Jacob. Era si el trist si ma consola pe mine. Stateam la el in brate si plangeam.
-Gata...calmeaza-te. Totul o sa fie bine de acum in colo. Iti promit!
-Jacob! Mai intai tata apoi Jasmin! Nu stiu ce sa mai cred! Stai!!!! Unde e mama?
-E plecata...stai calma ca nu a patit nimic...sunt sigur.

-Din perspectiva lui Jacob-

Doamne nu stiu ce sa mai fac sa o calmez. Plange in continuu. Si de parca moartea tatalui ei nu era de ajuns, acum si Jasmin.

-Haide sus.
-Ok...

Mergem sus si incerc sa o linistesc. In cateva minute adoarme cu capul pe pieptul meu. Eu ma joc cu parul ei. E asa frumoasa cand doarme. E micuta mea, printesa mea.
Peste putin timp adorm si eu.

Hey!! Acesta a fost si capitolul 7. Lasati in comentarii daca v-a placut, am nevoie de parerea voastra sincera, va rog! Va puuup😘😘😘