Gemenele

Capitolul 1

Perspectiva Lorenei:
Eu sunt Lorena. O fata simpla, zambitoare, am parul, roscat, ondulat, scurt, ochi mari si albastri, sunt palida, slaba si am o sora geamana. Da, nu e cine stie ce. Adica, eu chiar vreau sa stau cu ea, sa vorbim, sa mergem impreuna in oras, dar nu...ea trebuie sa ma respinga tot timpul. Este rautacioasa mai ales cu mine si nu inteleg de ce. Am intrebat- o dar ea nu mi-a raspuns.
In fine. Azi e ziua mea si nu am chef sa ma gandesc la ce e mai rau si sa fiu melancolica. Ma ridic din patul meu moale si incep sa fac un dus apoi sa ma imbrac intr-o rochie larga, pana la genunchi alba cu o curea subtire in mijloc. Ma pieptan si cobor jos. Mama e in bucatarie si ma saruta pe frunte.
-Neata mama. Ce face Casandra?
-Buna dimineata Lorena. La multi ani. Casandra e sus in camera ei.
-Mersi. Ma duc la ea.
Urc in camera ei si bat la usa. Nimic. Mai bat o data si intru.
-Buna surioara. La multi ani. Azi e ziua noastra!!!
-Du-te dracu si lasa-ma in pace. mormaie ea morocanoasa. Nu am chef de prefacatoriile tale. Stiu ce vrei tu defapt. Pe mine nu ma pacalesti. spune ea aspru, cu o privire plina de ura.
-Da stii ce, eu chiar nu stiu de ce te comporti asa cu mine! Chiar nu inteleg ce ti-am facut!!!
-Ba eu cred ca stii foarte bine despre ce vorbesc...nici macar nu vrei sa recunosti si sa iti cer scuze!! Acum iesi afara si nu te mai intoarce!
  
Ma uit ciudat la ea si nu inteleg ce i-am facut. Dar degeaba ma mai cert cu ea, ca nu rezolv nimic. E asa de trei ani. Inainte ne intelegeam asa de bine, eram cele mai bune prietene-surori si acum se poarta cu mine de parca as fi ultimul gunoi de pe pamant. Chiar nu inteleg ce i-am facut.

Perspectiva Casandrei

Chiar nu intelege nimic. Chiar nu isi mai aminteste ce mi-a facut?? Chiar nimic din tot ce s-a intamplat pana acum?? Mai bine nu ar fi fost accidentul ala...

Flashback

Stau pe aleea ingusta si privesc cum autobuzul in care era sora mea se izbeste de un copac. Oameni raniti, plini de sange... nu mai suportam... aveam lacrimi in ochi. Stateam acolo si priveam...doar priveam...
Nu stiam ce sa fac. Sa alerg spre autobuz, ca toata lumea, sau sa stau neclintita si sa plang...

End flashback

Nu mai tine minte nimic. Are amnezie. Nu mai tine minte momentele frumoase petrecute impreuna, sau cand ii necajeam pe vecini, sau cel mai important, SECRETUL NOSTRU. Obisnuiam sa ne ducem mereu la locul nostru IMPREUNA, dar vad ca ea a uitat, si pe asta sunt eu suparata, stiu ca nu e vina ei, dar nu suport gandul ca am pierdut-o. Asta ma distruge. 
Nimeni nu stie ce inseamna sa iti pierzi sora, geamana, cea mai buna prietena...nimeni nu stie ce simt eu.