Gemenele

Capitolul 5

Perspectiva Lorenei

Ne luam colierele in mana dreapta, si deschidem un portal negru,in forma de spirala. Pasim in el cu teama, inchidem ochii si suntem invaluite in intuneric pana cand nii deschidem si vedem o sala uriasa de bal, intunecata. Era decorata cu trandafiri rosii si negri, ofiliti. Pe peretii negri erau pictate flori argintii. Zaresc niste scari si alerg inspre ele. Urc si in fata ochilor mi se arata un paznic. M-a atacat cu sabia lui. Ma apar cu scutul si il atac cu sulita pe care le-am luat de la armura de langa mine. Isi indreapta sabia catre pieptul meu dar il blochez. Opunem rezistenta atat de mare incat mi se rupe sageata din lemn. El isi scoate si cealalta sabie. Le indreapta pe ambele si cu forta se grabeste sa imi strapunga pieptul dar ma apar cu scutul si inainte sa faca orice alta miscare, il lovesc cu piciorul in abdomen. Acesta cade pe podea si se farama in mii de bucatele, apoi un fum negru s-a evaporat din armura.
Asta a fost cam ciudat.
Trebuie sa o gasesc pe sora mea. Incep sa alerg de-a lungul holului intunecat verificand toate odaile.
Urc la etaj si caut, mai urc un etaj si vad ca nici aici nu este. Cobor la parter si ma intorc in sala mare de bal. Nu o vad. Verific tot parterul. Ma dau batuta. Am sa astept sa ma gaseasca ea pe mine. Ma sprijin de perete si ma las in jos pe podeaua neagra. Inchid ochii tinand lantisorul la piept.
Ma gandesc pe unde o fi...ma tem sa nu i se fi intamplat ceva rau. Am cautat tot castelul si nu o gasesc. Stai...am cautat peste tot mai putin in gradina!! Da! Acolo trebuie sa fie!!
Ma ridic si alerg spre gradina. Iarba este neagra, trandafirii sunt negri, totul e acoperit de cenusa...toate florile....toti copacii sunt vestejiti, desfrunziti. Merg pe o carare impietrita, pietrele fiind colorate in mai multe nuante de gri. De aici se poate vedea poarta mare, inalta, si neagra cu gard inghimpat.
O vad pe Cassandra asezata pe un leagan negru, bineinteles; langa cineva, discutand. Era o femeie. Nu ii pot vedea chipul din cauza pelerinei negre care ii acopera trupul slab. Inima mi se zbate in piept, respir greu. O iau la pas alergator, in directia celor doua siluete. Cand consider ca m-am apropiat destul incat sa ma auda, strig:
- Cassandra! Te-am cautat peste tot! Mi-am facut griji!! Ce faci aici? Cine este ea?
- Lorena, salut-o pe mama.
Femeia se uita la mine cu o privire plina de iubire si admiratie. Eu raman impietrita, cu ochii mari atintiti spre ea. Deci ea este mama mea...

Heeeei...mda... imi pare rau ca am intarziat cu publicarea capitolelor, dar sincer nu aveam nici inspiratie, nici chef de a scrie...
Cu alte cuvinte, sper sa va placa continuarea.