Gemenele

Capitolul 3

Nu stiam ce sa fac.
- Dar nu pot sa o aduc. Nu o sa isi mai aminteasca nimic din ce a invatat pana acum.
- O aduci si o invatam din nou.
- Bine. Dar am nevoie de timp. Trebuie sa o fac sa aiba mai multa incredere in mine daca vrei sa ma creada.
- Bine. Dar nu aveti decat patru zile sa va pregatiti.
- Ok. Patru zile...
Si am incheiat transmisiunea. Vai, acum o sa fie asa de greu sa o fac sa ma ierte si sa ma creada. Ies din camera mea si ma indrept spre ea.
- Hei...am primit un apel de la Jared. Si ne-a invitat la o petrecere...si ma intrebam daca...ai vrea sa vii. spuneam eu cu ezitari.
- Serios? Mai devreme ne certam, ne jigneam, si acum tu esti draguta? Afla ca nu.
- Uite ce e...m-am purtat urat si vreau sa ma revansez, de aceea vreau sa te iau cu mine la petrecerea asta!
- Oooook....spune ea cu o oarecare ezitare.
- Super! Mergi si pregateste-te. am impins-o in camera ei si i-am ales hainele.
Merg in camera mea, imi iau telefonul si o apelez pe Monica:
- Alo....se aude vocea Monicai la celalalt fir.
- Da, buna. Moni, vreau sa te rog ceva.
- Spune.
- Tre sa organizezi o petrecere intr-o ora in casa la Jared.
- Pentru?
- Vreau sa o fac pe sora-mea sa ma ierte, asa ca o sa o includ in grupul nostru.
- .....Aaaa....tu esti bine?
- Da. De ce n-as fi?
- Tu te-ai auzit?
- Hai mai, favoare pentru mine.
- Ok. Te sun eu.
- Ok. Esti cea mai tare. Ciau.
- Bye.

Am incheiat convorbirea cu Monica si m-am indreptat catre camera Lorenei. Bat la usa si intru. Un zambet mi se afiseaza pe fata.
- Arati bestial!!
- Serios? Doamne. Sunt doar niste colanti de piele si o bluza cu tinte. Doamne.
- Ar trebui sa te imbraci mai des asa. Petrecerea este intr-o ora si mergem cu masina mea.
- Si pana atunci?
- Mai stam de vorba. Uite, vreau sa imi cer scuze pentru tot ce ti-am facut rau. Nu am vrut.
- Vreau sa stiu un singur lucru...de ce ai facut-o?
- Nu stiu. Pentru niste frustrari de mai demult.
- Dar ce ti-am facut? Ce am facut gresit?? Am stat ani in sir si m-am gandit numai la asta! M-am torturat singura suferind in camera mea!!
- Stiu cum te simteai si te simti, pentru ca si eu faceam la fel. Nu inteleg de ce am facut asta, si nu tu esti de vina, ci soarta. Nu te mai invinovati. Daca ai putea sa ma ierti...ti-as fi foarte recunoscatoare. As vrea sa fim prietenele celeai bune...ca inainte.
- Si eu as vrea. Cat despre iertare, pot sa te iert, doar ca asta imi va ramane in suflet pe veci, orice s-ar intampla, chiar daca mi-as pierde memoria, indiferemt de amintiri, bune sau rele, vor ramane in sufletul meu mereu, pentru ca esti cea mai buna prieteno-sora din lume! Si te iert. Cu mare drag.
Incet, lacrimile fierbinti imi ard obrazul. E prima data dupa mult timp, cand ma simt implinita, cand ma simt cu adevarat fericita, cand plang de bucurie, cand realizez ca am suferit amandoua degeaba, ca m-am cait ca o proasta cand puteam sa zambesc, ca am stat singura cand puteam sa stam impreuna, ca am plans cand puteam sa zambesc...ea mereu a avut momentele si trairile, amintirile noastre in suflet, le-a simtit si stia ca eu eram cea mai importanta persoana din viata ei.
- Multumesc...

Heeeeei, scuze celor care au astptat capitolul acesta, dar nu am reusit sa il postez. Intai mi s-a stricat telefonul, apoi cand a fost reparat, a inceput saptamana cu tezele si testele si nebuneala cum ca avem prea putine note... Pe scurt am sa incerc sa potez cat mai des de acum.
La media este mama celor doua gemene.
Va pup, bye si inca o data, scuze.