Jurnalul unui copil confuz

Haruki Murakami

Recent, am dezvoltat o simpatie pentru autorul Haruki Murakami.Modul lui de a scrie si ceea ce spune e fascinant.Acum citesc "Padurea norvegiana" si imi place foarte mult pentru ca mi se pare extrem de sincer in tot ce spune, dar nu vulgar.Indiferent de situatie, e prezentata cumva detasat si iti creeaza noi perspective.

Capitolul asta face parte din seria citatelor care imi plac ..

  Şi totuşi, dacă aş fi putut s-o iau de la capăt, eram sigur că aş fi făcut exact la fel, pentru că acela eram eu: omul care pierde totul. Nu aş fi putut fi altul, ale cărui vise frumoase să nu se mai prăbuşească. Cândva mă iluzionam că aş putea face să fiu altcineva, dar întotdeauna sfârşeam prin a mă întoarce la mine. Acesta sunt eu: aşteptând mereu o plecare. 

Tristeţea care mă învăluie profund... nu aveam unde să îndrept o asemenea senzaţie, unde să o încui ca să scap de ea. Nu avea nici formă, nici greutate, nici nu mă puteam înfăşura în ea. Era asemenea vântului ce trecea pe lângă mine. (Padurea norvegiana)

Să întrebi e o ruşine de moment, să nu întrebi e o ruşine de o viaţă.   

  Noi avem o existenţă efemeră prinsă între "totul" din urma noastră şi "nimicul" dinaintea ochilor.