On my way

13 0 0
                                    


Argh..simt ca imi explodeaza capul cateodata.Fragmente de ganduri, uneori doar cuvinte..nimic concret.Totul se invarte si simt durere..O durere himerica, dar care totusi simt ca ma sfasie.

De fiecare data cand am astfel de momente, din ce in ce mai frecvente, simt ca ma incatusez si ma tare.Oamenii tind sa fie atat de focusati pe toate lucrurile rele, fara sa observe cu adevarat frumusetea.

Mai nou, am incercat sa fiu mai analitica, sa observ lucruri pe care inainte le treceam cu vederea.In special legata de sentimentele mele, reactiile oamenilor.Vreau sa imi explic de ce se intampla toate astea..

Primul pas spre redescoperire..e o acceptare a prezentului si o dorinta de a vedea lucrurile in forma lor cat mai obiectiva.Apoi trebuie sa iti dai seama care e pasul de urmat..drumul spre care vrei sa mergi.

Stiu ca trebuie sa incetez, dar nu pot sa opresc vocile din capul meu care striga, lovesc..si imi spun cat de lipsita de sens e incercarea mea, pentru ca o sa raman aceasi persoana incapabila..care nu duce nimic pana la capat, care nu reuseste sa se dedice nici macar pentru lucrurile pe care le iubeste.

Parca as face-o intentionat, sa imi interzic fericirea.imi pun piedici inutil.

Cred ca intr-un fel oamenii se ataseaza de tristetea lor..se indragostesc de ea.Nu vrei sa scapi cu adevarat de ea, pentru ca simti ca meriti.

Plus..nu inteleg de ce astept tot timpul ajutor din exterior.Inteleg ca singura nu reusesc..dar astept sa vina cineva and " fix me" ..dar nu asa functioneaza.Eu sunt cea care trebuie sa actioneze pentru mine insami..

Imi indepartez mereu prietenii..stiu ca nu au de unde sa inteleaga daca nu vorbesc cu ei, dar pur si simplu nu pot.Mai adaug la asta si faptul ca nu cred ca ma pot ajuta.

hm..poate totusi gandul ca sunt acolo chiar daca sunt messed up ar ajuta


M-am saturat..sincer...

Imi vine sa strig

Sper totusi ca o sa gasesc o cale..care sa nu ma duca la si mai mari dezamagiri.

Today was a good day though..

Dar trebuia sa o inchei cum se cuvine, altfel nu se putea


Noapte buna!

Jurnalul unui copil confuzUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum