Glowing In The Dark

Capitolul 6 - Scrisoarea 3

"Nu ma observi...
Stiu ca nu merit multe, de asta nici nu am curajul sa cer...

Buna, Jaydan ! Sau mai bine zis... Buna, straine !
Ce faci ? Esti bine ? Cum mai e viata ta ? Frumoasa ? Ma bucur pentru tine ! Viata mea ? Viata mea nu e perfecta ! E groaznica ! Imi urasc viata ! Regret asa multe ! Se spune ca daca regreti ceva esti mort ! Poate ca asa ar trebui sa mor si sa scap odata de chinurile vietii, dar, cu prezenta ta, imi e mai usor sa traiesc in viata asta posomorata ! Simpla ta prezenta e totul pentru mine ! Daca ar fi sa dispari, as ceda ! Imi pare rau ca nu ma observi ! Ca nu sunt genul tau ! Dar mie imi place asa cum sunt ! Nu ma voi schimba niciodata pentru tine sau altcineva ! Daca ma place cineva, ma place asa cum sunt, nu ma schimba ! Daca va incerca sa ma schimbe, cu siguranta nu e persoana potrivita pentru mine ! Nu te cunosc de mult timp, dar simt o conexiune stransa intre noi ! De cand te-am vazut am vazut ceva special si diferit in tine, ce multi nu au ! As putea zice ca esti unic ! Unica persoana care ma face sa zambesc cand nu mai cred ca voi mai zambi vreodata ! Imi reamintesti de un sentiment de mult pierdut !

Fericirea mea este el; zambetul sau si ochii in care cu usurinta ma inec ca in apa oceanelor. El nu-i iubire si nici fericire. E insasi viata !

Viata e nedreapta uneori... Pacat ca de cele mai multe ori, nu te face sa zbori... Fa ce vrei cu viata ta ca n-ai nevoie de lideri ! Eu prefer sa ma inchid in mine decat sa va spun voua ce am in minte ! Daca as spune tot adevarul mi-as pierde toti "prietenii" ! Nu cred in prietenie. Pana acum am fost dezamagita de toti oamenii pe care ii consideram prieteni ! Daca as putea da timpul inapoi, as avea mai multa grija de mine decat de ei ! Trebuie sa faci astfel incat sa nu-ti pese. Chiar si atunci cand cineva te jicneste. Mai bine lasa-i pe toti in pace; oricum in ei invidia zace... Si inca odata, mi-a fost dovedit cat de neimportanta sunt pentru voi, "prietenii" mei. Mi-e scaba de voi, sincer !

Nu mai suport cand durerea e atat de mare incat simti ca nu ai aer si iti vine sa fugi, sa te ascunzi, sa poti sa plangi linistita... Ma uit la mine si ma urasc. Ma urasc ca dupa atata durere pe care am simtit-o, dupa atatea gropi in care am cazut, dupa atatia oameni care m-au mintit, m-au parasit si m-au dezamagit, dupa cate zile nedormite si nemancate su dupa cate lacrimi varsate, dupa cat am suferit, de ce, Doamne, nu ma invat minte odata sa nu ma mai incred in oameni ? De ce inima inca poti sa iubesti ? Nu te-ai saturat sa tot mori si iar sa mori de durere mereu ? Cum ai reusit, copil mic si prost sa il iubesti atat de tare ? Si cum pot sa imi pansez durerea ? Cand in jurul meu aud tot mai tare tacerea...

Cred ca noptiile sunt facute pentru a dezvalui ce nu poti sa zici ziua...
Daca ti-as spune tot ceea ce am simtit din cauza ta, crede-ma ca ai plange chiar si tu ! La ce folos mi-a fost sa fiu dreapta si corecta, cand toti in loc de multumesc ma trageau in piept ! Cea mai mare gresala pe care un parinte o poate face e sa isi acuze copilul de prospriile esecuri !

Am invata ca nu poti forta un om sa te placa. Nu esti binevenit ? Doar pleaca !
Avem cu toti un demon in noi. In unele zile, controlezi demonul si, in alte zile, te controleaza el pe tine. Este mereu infometat, se hraneste cu pofta de dor, nu doarme niciodata. Te tenteaza sa incalci fiecare linie pe care ai creat-o. Cat timp te vaneaza, te bantuie, te face sa nu mai stii diferenta dintre prieten si dusman. Dar cand ii transforma pe cei iubiti in dusmani, demonul te-a acaparat in intregime... Sa traiesti pana la consumarea sufetului...

SUNT RECE. STIU ASTA, NU-MI NEGA ASTA, EU STIU CEL MAI BINE CUM SUNT, IAR EU SUNT RECE ! M-AM SCHIMBAT... OAMENII M-AU SCHIMBAT...

Uneori, in mintea mea, e o liniste apasatoare, iar alteori este o galagie chinuitoare; si culmea : ambele ma inspaimanta !
Nu-mi spune mie ca cerul e limita, cand sunt urme de pasi pe Luna !
Ajungi la un moment dat in care nu mai ai incredere nici in tine, nici in omaneni. Ajungi intr-un moment in care fiecare persoanape care ai sansa sa o cunosti ai sansa sa o cunosti, ai senzatia ca te va distruge, si te distantezi, te distantezi usor de toti si de toate. Te inchizi in tine si nu vei mai sti daca ai curajul sa te eliberezi vreodata. Ca spaima te cuprinde infiorandu-ti fiecare molecula din corp. Ca nu mai vrei sa fi ranit, ca nu mai vrei sa suferi. Ca vei fi bine; ca vrei sa fii puternic !
Uneori, am nevoie doar sa mi se spuna : "Sunt aici si nu voi pleca!"
Uneori, casa mea nu mai e 'acasa', de cand parintii mei ma fac sa regret ca m-am nascut.

Vreau sa traiesc, dar nu asa. Vreau sa plec, cat mai departe, undeva unde nimeni sa nu ma cunoasca. Sa o pot lua de la zero, si de data asta, sa fiu eu insami, fericita. Am zile cand ma doare tare inima, am zile in care doare foarte tare cand persoana pe care o ai in suflet n-o poti avea in brate, dar nu am nevoie de nimeni, ma descurc... Mor in mine, dar sunt ok... Serios ! Sunt talentata ! La ce ? La a pretinde ca sunt bine in fiecare zi !"