Glowing In The Dark

Capitolul 18 - "L-am pierdut..."

RELATAREA LUI MARY

Arunc o simpla privire catre el, imi iau genta in mana stanga, iar pe cea dreapta i-o prind pe a lui. Era rece, ca intotdeauna. Nu imi doream sa se sfarseasca asa, dar nu mai puteam suporta situatia...
Lacrimile imi stateau pe gene, dar nu curgeau, plictisite si ele de aceste jocuri ale vietii. Ii strang mana strans si ma aplec spre el dandu-i un lung sarut pe obraz, niciodata nu mi-am permis sa ii ating buzele movalii. Inainte de a pleca, ii soptesc scurt cateva cuvinte dulci, iar apoi plec, inchizand usa dupa mine, lasand in spate doar bibaiturile aparatului pe care in scurt timp nu il vom mai auzi datorita lui...
Ies pe hol si ma asez pe un scaun. Incercam sa ma pregatesc psihic pentru ce urma. Nu aveam nicio stare, nivio expresie, doar priveam in gol. Ma gandeam la tot ce se intamplase pana atunci : Era ziua de cincisprezece septembrie. Eu si Ava, prietena mea, stateam la poarta scolii asteptand cu emotii sa incepem prima zi de scoala la liceu. Un grup de baieti se apropiau pentru a intra in curtea scolii, toti pareau aroganti din prima vedere si cam narcisisti, dar ultimul, lasand pentru cateva clipe imaginea pe care o prezenta, ne-a zambit putin si timid, era zambetul lui... Din clipa aceea am inceput sa il urmaresc, si de atunci am inceput sa simt pentru el ce nu simtisem pentru oricine. Anii treceau, el de atunci nu ma mai  observase, iar pentru ca intr-un fel devenisem obsedata de el, usor, usor am ramas fara prieteni, si nu ma oboseam sa ii mai pastrez. Si am ajuns in ziua cand paharul ala i-a lovit tampla, iar acum suntem in momentul cand viata lui chiar a luat sfarsit...

Lacrimile imi stateau in ochi, iar cand decideau sa cada, ma ardeau si ma durea sufletul. Un plans necontrolabil ma cuprinsese, iar inima ma durea, incercam sa ma opresc, dar nu puteam. Durea era prea mare. Credeam ca nu mai sufeream si ca ma obisnuisem cu ideea, dar m-am inselat. Nu mai plansesem de multa vreme, si se pare ca aveam nevoie sa ma eliberez de tot, dar nu si de durere... Ea ramanea, si va ramane multa vreme de aici in colo...

Linistea in aceasta dimineata nu era prezenta. La cateva saloane departare, o rezerva era nelinistita si plina de asistente. In graba, o asistenta cauta ceva sau pe cineva, luand fiecare salon in parte la o scurta privire. O priveam chiar si in momentul in care a intrat in rezerva lui Jaydan, dar de acolo nu plecase asa rapid, asa ca o auzisem zicand :
— Domnule doctor, avem nevoie de ajutorul dumneavoasta in salonul 17. Domnul Patrik Foster are probleme de respiratie mai grave ca deobicei si trebuie sa stabilim daca ii vom face transplanul de inima de urgenta in acesta zi! zice asistenta intr-un suflet

Doctorul auzind asta, si-a luat talpasita in salonul indepartat, iar asistentele au parasit rezerva lui Jaydan rand pe rand, ultima anuntandu-ma :

— Il vom deconecta de la aparate probabil maine, azi nu cred ca mai sunt sanse. Domul doctor pare a fi ocupat, iar noi, doar niste asistente, nu putem sa facem aceasta procedura. imi explica ea calm
— Pot sa il vad? o intreb cu o voce ragusita, ea incuvintand si apoi plecand pe urma doctorului

Am intrat incet, de parca nu voiam sa il trezesc. Era exact la fel. Inima continua sa ii bata, dar nu pentru mult timp. Mi-am luat un scaun de langa masa care se afla langa perete si l-am pus langa patul lui. Mi-am pus geanta pe masa, iar geaca intr-un cuier, apoi m-am asezat pe scaun si i-am luat mana intr-a mea.
Nu mai plangeam, dar ochii tot rosii ii aveam.
Am stat o bucata buna de vreme cu el, admirandu-l si repovestindu-i cate ceva, dar urma sa ma duc la serviciul meu. L-am sarutat pe frunte, m-am mai uitat o secunda la schipul sau, iar apoi am dat sa plec, dar ma oprit... El ma oprit... Un gest venit din partea lui ma facut sa raman socata. Imi strangea mana cu o putere slaba, iar pulsul ii era mai accelerat ca deobicei. Desi avea toate aceste semne, nu parea ca voia sa deschida ochii, nu o facea. Mana mea se elibera din acea stransoare slaba, asta insemnand ca renunta sa imi mai stranga mana, dar ritmul inimii ramnea la fel de alert. In sinea mea eram fericita, dar in exterior ramasesem stana de piatra. M-am trezit din transa in care eram si m-am dus grabita dupa o asistenta, deoarece doctorul care il avea in grija pe Jaydan era ocupat cu acel om.