Telefonul îmi vibrează semn că mama a văzut mesajul şi mi-a dat un răspuns: 'Îmi pare rău scumpo, dar sâmbătă e acea adunare a tatălui tău de care ţi-am vorbit. Iar duminică, am programare la salon.Poate altă dată! Te iubesc!'
La naiba cu iubirea ei! Nu şi-a făcut niciodată timp pentru mine, de ce am crezut că o va face acum? Cred că aştepta de mult timp momentul ăsta, în care eu nu am să-i mai stau pe cap. În ciuda înjurăturilor pe care vreau să le i spun, îi trimit un mersaj scurt cu un simplu: 'Şi eu te iubesc!' . Mi se putea citi dezamăgirea şi nervii pe faţa mea. Propria mamă -.-
Jorge: Da' cine-i supărat azi? -cu un ton jucăuş-
Eu: Jorge, tu lipseai acum! -ridicându-mi capul dramatic-
El se duce de-alungul gardului şi intră în grădina mea pe o portiţă. Nu ştiam de poarta aia emoticon confused_rev Mă ridic în şezut pe bancă, dându-i cale liberă să se aşeze lângă mine. Aşa a şi făcut. S-a apropiat încet de bancă, iar parfumul lui mi-au invadat nările.
Eu: De când e poarta aia acolo? -arătând spre acel loc-
Jorge: Dintotdeauna! -spune el, privind oriunde, dar nu în ochii mei-
Eu: De când locuieşti aici? -căutându-i privirea-
Jorge: De când eram mic. -răspunsurile lui seci mă omoară emoticon upset Vreau să aflu mai multe. Sigur ceva îl include şi pe Jake- Haide să-ţi arăt ceva!-continuă acesta-
Se ridică de pe bancă, întinzându-mi mâna. Îmi întind şi eu mâna, astfel ca el să o poată cuprinde. Mă trage uşor în sus pentru a mă ridica. Acum suntem la acelaşi nivel emoticon kiki
Vreau să îmi retrag mâna dar se pare că el nu vrea asta. Strânsoarea lui devine mai puternică şi sunt obligată să stau cu el de mână.
Jorge: Nu te teme, nu muşc! -privind înainte-
Eu: Unde mergem? Totuşi, suntem în grădina casei mele emoticon confused_rev
Jorge: Tu chiar nu ai explorat curtea asta minunată, nu? -întorcându-şi privirea spre a mea-
Mă pierd în privirea lui şi uit să îi răspund la întrebare. Parcă îi văd trecutul în ochii lui negrii, din cauza umbrei. Ochii lui nu arată nici-o emoţie. Văd doar reflexia mea.
Jorge: Am ceva pe faţă? emoticon confused_rev
Eu: Nu :))) Să înţeleg că tu cunoşti şi curtea mea? -îndepărtându-mi privirea-
Jorge: Când aveam 10 ani, gardul ăsta nu era. Obişnuiam să mă duc în mica cabană de acolo. -arătând spre o magazie din lemn-
Eu: Ce e acolo?
Jorge: Înăuntru e o bancă, îmi petrece am timpul în care eram supărat sau trist. Deci, mai tot timpul. Doar Marco mai ştie de asta.
Când am auzit ultima propoziţie, inima mai avea puţin şi îmi sărea din piept. Mă simt diferit cu el, acum. Vrea să îmi arate ceva ce ţine de partea lui sentimentală? S-a schimbat?
Eu: Doar Marco?
El aprobă din cap şi îmi strânge mâna deja transpirată. Mă trage înăuntru după el şi ne aşezăm pe bancă. Mâna lui se retrage şi rămânem tăcuţi.
Eu: E aşa... linişte.
Jorge: Da.
Eu: Cred că te relaxezi aici. -nu ştiam cum să conversez cu el-
Jorge: Eu nu mă relaxez niciodată.-îmi răspunde sec-
Eu: Ooh, scuze... atunci, de ce vii aici?
