The way back

31 3 0
                                    



Instinctul îmi spune să îmi țin gura închisă. Daca ar ști Kate de acest misterios Matteo.....va afla ea,cel mai probabil mâine, dar acum mă bucur de ultima gură de lichior. Stiu ca e irrational, și probabil illegal, dar eu și Kate ne delectăm cu bauturi alcoolice, de fiecare dată când avem ocazia. Important e faptul că avem limtă...de obicei. Însa în seara aceasta, ospătarii parcă, ne invitau sa gustăm cele mai rafinate vinuri franțuzești. Champagna rafinată italiană și lichiorurile dulci ne făceau să uităm de orice grijă și să ne bucurăm de moment.

Când se face prea tarziu, ne hotărâm să plecăm.

-Domnișoara Kent, ați dori să vă chem un taxi care să vă ducă la campus?

-Nu ne-ar stica o gura de aer proaspat, nu Kate?! un chicotit îmi confirmă și mă invită să râd în hohote. V-am plătit?

-De fapt, domnul Waters a decontat cina aceasta.

Ciudat. Directorul este cel mai zgarcit om pe care il cunosc, totusi... Probabil alcoolul are efecte asupra mea și nu aud bine, dar fie ce-o fi!

Inspir aerul rece al noptii de decembrie, o prind de mâna pe Kate și începem să alergam pe strada principală, cotind la ficare colț cu alte strazi misterioase, dornice pentru aventură . La trecera de pietoni de pe o stradă întunecata și chiar stranie așteptăm culoarea verde, dar o mașina tunată și periculoasă oprește. Mai multi tineri vlăjgani deschid violent usile.

-Kate, nu imi place! Hai să schimbam drumul. Sau...lasă. Hai să mergem pe...a! Uite, e verde!

Inima îmi bate puternic în piept. Trebuie să ajungem de partea cealaltă a drumului, lucru ce în condiții normale este ceva banal. Însa, când trecem prin fața mașinii blestemate,  o turație puternică a mototului rage și un corp se îndreaptă spre noi cu o viteza incredibilă. Închid ochii, acesta e sfârșitul.

Simt o mana prinzându-mi brațul ferm..mult prea ferm. Sigur îmi va lasa o vânătaie urâtă. Dar o pata colorata pe mâna devine un nimic când simt un material rece, metalic pe frunte.

- Iubire, nu mai spui nimic acum!

Vocea acestei matahale îmi zgârie timpanele. 

-Ia-ți manile de pe mine, jigodie! mârâi printre dinții încleștați. Nu te atingi tu de mine sau de prietena mea!

-Vai...prietena ta? Va iubiți?! Vreți momentul vostru de intimitate? Nu ati vrea, mai bine, să părasim tot orașul și să vă lăsam aici să vă faceți de cap? Nebunelor!

Tonul său sarcastic mă face să reacționez impulsiv , iar palma mea arzătoare face contact cu pielea lui albă. Șuierând printre dinții aiceia strâmbi și încruntând sprâncenele începe sa urle:

- Chiar te joci cu focul, nu crezi, scumpete? Tu măcar vezi ce am in mâna? Viața ta atârna de un fir foooarte subtire. Nu ma face sa apăs trăgaciul! Nu îmi e prea greu!

- Belmondo...nu mă așteptam să te văd departe de lumina reflectoarelor, pe o stăduță abandonată! Nu iți stă in fire!

Aceastã voce familiară îmi gâdilă timpanele.

-În secunda asta îi dai drumu! Nu vrei să asculți?!

Totul se învârte în jurul meu. Aud cineva încarcând un pistol, mai mult ca sigur.

-Domnule Vincentzo! Ce onoare! libidinosul se apleacã și face o plecăciune ironica, rânjind incontrolabil.

Acest Vincentzo scoate nonșalant pistolul pe care, mai mult ca sigur, îl încărcase, și îl îndreaptă spre bărbatul ce ma reține. Lumina slabă a străzii face imposibilă deslușirea acestui salvator cu glugă. Vocea...totuși. Atât de cunoscută...calma...hipnotizantă. O doamne! Este Matteo. Sigur este el. Efectele alcoolului se fac simtite și...totul devine încețoșat.

***
  Deschid încet ochii. Bizar locul în care mă aflu. O camera similară celei pe care o împart cu Kate, dar mai mică și decorată incredibil de elegant. Sunt îmbracată într-un halat de catifea fină. Salteaua patului este atat de moale...
Casc gălagios, întinzându-mă, dar mâna mea stânga lovește o față.
Răgnetul meu devine un țipăt de-a dreptul când lânga mine vad pe nimeni altul decât Matteo. În ciuda intensității sunetului, reacția lui este de a-și încolăci brațele strans în jurul meu.
Părul lui răvășit, cămașa aruncată pe un scaun...o nu! Chiar așa  beată am fost!?

-Matt! îi șoptesc în ureche. Matt! Trezește-te!

Deschide timid ochii, privindu-mă cu aceeasi expresie calmă.

-Sof, nu este ceea ce pare! Pot să explic!

Încerc să îl bat cu perna, dar îmi imobilizeaza mâna. Se uita lung în ochii mei. Concentrează-te! Nu îl lăsa să te domine printr-o singură privire.

-Ieri noapte, dupa incidentul de pe strada aceea blestemată, ai leșinat. Împreună cu Kate, am urcat în mașina mea și am venit la campus, în siguranță. Colega ta se simțea foarte rău și a fost trimisă la cabinetul. Bănuiesc că și-a petrecut noaptea acolo.

- Și asta? Părul tău răvășit, cămașa șifonată într-un colț? Halatul de pe mine?

-Astă-seara te-ai rănit la cap. Și...ai leșinat. Ai făcut febră și am stat treaz toată noaptea, pazindu-te. Am modificat temperatura si mi-a fost cald și mi-am dat jos camașa. Nu am vrut să îmi iau alt tricou pentru că mi-a fost teamă să nu te trezesc...îmi cer scuze că te-am făcut să crezi alte lucruri....

  De fapt...eu ar trebui să îmi cer scuze. Tipul acesta m-a cunoscut în urmă cu câteva ore și a avut grijă de mine mai mult decât a avut mama vreodată.
O ultima privire a sa se încheie cu un sărut suav pe creștet.

-Ți-a dispărut febra! Ar trebui să fii ca nouă în scurt timp! Trebuie să plec la primul curs al zilei. Nu vreau sa întârzii așa, de la început.

Ridicându-se de lânga mine, în lumina palidă a dimineții, i se pot vedea liniile bine conturate ale abdomenului. Aruncând repede o camașă pe el, aproape iese din camera.

-Matt?!

-Da, mia cara!?

-Um...iți mulțumesc...pentru tot.

-Nu trebuie să îmi mulțumești! Fiecare lucru are o cauza, și, de asemenea, un efect.

  Înca mă simt ca dracu' dupa noaptea trecută, dar ultimile sale cuvinte rostite cu o severitate surprinzătoare m-au făcut să amețesc și mi-au accentuat starea proastă în care mă aflam.

  Totuși, nu mai vreau să stau aici. E ciudat. Adică, să gândim așa : un tip incredibil de arătos, și genial, vine la tine și te salveaza de un pervers cu intenții maniace de a da cu mașina peste tine, apoi te îngrijește in apartamentul său luxos.
Aproape că ma târasc pâna în camera mea, unde o gasesc și pe kate.

-Nu mai beau niciodata! vocile ne spun la unison.

-Ce noapte! Nu mai....uf...

  Cred că am stat câteva ore una langa cealata dormind. Cursurile nu mai au nicio prioritate acum. Vreau numai să mă însănătoșesc cât mai repede. Deși tipul ăsta m-a salvat de la ceva ce nici nu vreau să îmi imaginez, tot nu aș vrea să ciripesc tot și să îi povestesc lui Kate despre evenimentul de la restaurant. Ceva murdar trebuie sa fie la mijloc. Coincidentele nu se întamplă, pur și simplu.

~~~~~~~~~~~~~~
I found a way to let you in
But, I never really had a doubt
Standing in the light of your halo
I got my angel now

It's like I've been awakened
Every rule I had you breakin'
It's the risk that I'm taking
I ain't never gonna shut you out!

Everywhere I'm looking now
I'm surrounded by your embrace

Beyoncé - Halo

Sweater WeatherUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum