Memories || Luke Hemmings

Chapter III

Vreau să încep prin a-mi cere scuze .. Știu că nu am mai postat dar am avut teste peste teste și nu am avut cum ..
Scuze , again , si spor la citit .
_________

Mi-am luat bagajele și m-am îndreptat spre cel mai apropiat taxi ..

-Buna ziua ! Pe strada River Street , nr. 106 .

-Imediat domnișoară .

Mi-am pus căștile în urechi și priveam orașul care mi-a lipsit atât de mult . Magazinele , hotelurile , clădirile , firmele , parcurile , toate arătau la fel .

-Domnișoară. Domnișoară , am ajuns . Face 10 dolari . m-a trezit din gânduri șoferul .

-Ah , mă scuzați .. Uita-ți , păstrați restul ..

Am coborât din mașină și mi-am luat bagajele rămânând câteva secunde nemișcată la vederea casei .. Totul arata exact la fel , poate puțin cam veche pentru zilele de azi ..
Mi-am scuturat puțin capul pentru a alunga amintirile ce voiau să își facă simțită prezența și am pășit cu frică spre ușă .. Ah , același scârțâit al ușii s-a auzit când am deschis-o .. Totul era acoperit de praf iar niște cearceafuri albe acopereau mobila ..
M-am uitat rapid prin sufragerie și prin camere de jos , dar greul acum începe , etajul .. Am urcat cu grijă treptele care până azi nu au mai fost folosite si m-am îndreptat spre camera părinților mei , le-am promis că nu o să plâng , dar când am deschis ușa am simțit cum obrajii îmi iau foc , mi-am pus o mână pe obraz si era ud , plângeam .. M-am așezat ușor pe pat si am început să plâng , toate amintirile , tot ..

*Flashback*

Am deschis ușor ușa de la camera părinților mei .. Era Craciunul , iar ei încă dormeau . Acum era momentul .

-E Crăciunul . țip eu aruncandu-ma în pat peste ei .

-'Neața scumpo . am auzit vocea răgușită a tatei de sub pătură .

-Pentru un copil de 10 ani ai multă energie . si asta a fost mama , mereu pare plină de energie dimineața , nu stiu cum reușește .

-Haideți jos , e Crăciunul . spun eu tragandu-i de mâini , jos din pat ..

Am coborât toți jos iar sub brad erau o grămadă de cadouri ..

-Mulțumesc , mulțumesc , mulțumesc .țip eu îmbrățișându-i.

Am fugit spre brad si am început să desfac fiecare cadou in parte .

*End Flashback*

Lacrimile mi-au dispărut încet-incet amintindu-mi zâmbetul părinților mei când mă vedeau fericita ..

-Stop Cara , le-ai promis că nu vei mai plânge .. m-am mustrat singura

*Bep* *Bep* , s-a auzit camionul care îmi aducea lucrurile ..
Am coborât scările in timp ce îmi stergeam machiajul întins pe toată fața si am ieșit ..

-Buna ziua , le puteți aduce în casă . spun eu văzând mormanul de lucruri aruncate pe peluza din fața .

-Puștoaico , noi am fost plătiți să îți aducem lucrurile nu sa ți le ducem și în casa . De aici te descurci. îmi spune un angajat mai plinuț , ce sa mai că era de 3 ori cât mine , ce mănâncă omul ăsta !?

-Nu puteți face asta . țip cât mă țin plamanii

Din perspectiva lui Luke

Stau la fereasta asta afurisită de când a ajuns noua vecină , am urmarit-o pe geam să văd ce face , fiecare mișcare .. Acum e afară și se ceară cu niste angajați , e așa drăguță când tipa .. Nu Lucas, termina .. Nu e drăguță .. Probabil e o altă curvă , ca toate celelalte ..
Ea încă sta si se ceartă cu un angajat care , doamne , e de 3 ori cât ea , ce mănâncă omul ăsta !?