făurită ea din lemn
și s-ascunde sub machiaj
manechin fără urmă de îndemn
dispare ca prin miraj.
părul aplecat pe spate ca niște ramuri
și cu-n pas domol pe poteci
frumoasa din neam de neamuri
plimbă frunzele mai reci.
păr vâlvoi și puțin bălan
închisă ca o poartă fără cheie
chip de lut, zâmbet de porțelan
tânăr copac cu suflet de femeie.
