Plouă! Stau în pat ascultând picăturile de apă care bat în geam. Stau şi mă gândesc la lumea în care trăim, o lume plină de oameni care nu mai simt, oameni care se gândesc doar la ei şi oameni buni, care sunt luați de proşti, care se lasă manipulați, care trec cu vederea toate greşelile, care se calcă în picioare pentru binele celor din jur. Şi toate acestea pentru ce? Pentru persoane care mai apoi le întorc spatele la prima ocazie, în momentul în care găsesc ceva mai bun pleacă, ne fac praf, ne lasă mutilați, dar noi ne vindecăm, încet, şi poate nu de tot, dar o facem. Suntem nevoiți să o facem, după care găsim o altă persoană de care ne ataşăm şi comitem aceleaşi greşeli. Dar cum am putea fi indiferenți? Cum am putea să ne ferim de dragoste şi tot ceea ce aduce cu ea? Cum am putea înceta să simțim, să iubim sau să iertăm?
Îmi place să cred că sunt un om bun. Sunt o persoană care iartă, iubește şi ajută cum poate, iar de multe ori oamenii s-au folosit de mine, ştiind că eu voi fi acolo, indiferent de ce s-ar întâmpla.
Exact asta a făcut şi el, s-a folosit de mine, iar eu eram conştientă de asta şi totuşi nu mi-a păsat, am vrut doar să îl am alături, indiferent de cât de mult sufeream în prezența lui.
CITEȘTI
Shadows in the soul
RomancePoate că o luăm razna din cauza sentimentelor noastre. Poate că dragostea ne orbeşte şi ne-ar fi mai bine fără ea. Sau poate că ea este singurul lucru care ne ține în viață, singurul lucru care ne ajută să scăpăm de realitate, care obligă rațiunea s...
