Devil's Fang

Capitolul 6 - Lovesick, sick in love

Ok, nou capitol...da, imi cer scuze de pe acum pentru orice fel de greseli gramaticale, nu am mai corectat-o si da....sa stiti si voi :D

Chapter 6 - Lovesick, sick in love

Vidia era foarte serioasa si sigura pe ea, avea ochii atintiti asupra lui iar el o privea incruntat si incerca sa para ca durerea nu il supara catusi de putin. Era incapatanat si incerca sa nu isi ingrijoreze sora care era deja foarte necajita din cauza lui Federik.

Berry s-a ridicat de pe scaun si a fost langa el in momentul in care Vidia a zis ca este ranit.

-Cum s-a intamplat? Te doare? il intreba ea.

-E doar o zgarietura, am fost impuscat pe corabia lui Kracken si nu, nu ma doare. Ii raspunse Diablo, iar Vidia isi dadu ochii peste cap.

-Aia nu e doar o zgarietura, Vidia isi facu simtita prezenta si in cativa pasi era langa el verificandu-i rana. El protesta si incerca sa o impinga dar ea, fiind incapatanata, reusi cu ajutorul lui Berry sa ii dezveleasca umarul ranit.

Vidiei i se opri respiratia atunci cand vazu umarul ranit iar Berry tipa scurt acoperindu-si gura cu mana ei subtire.

Gilbert isi acoperi umarul cu camasa si o privi cu asprime pe Vidia, care statea nemiscata cu degetele in aer, care mai devreme tineau strans marginea camasii.

-Rana aia o sa se infecteze...

-Voi fi bine! Se rasti Gilbert la ea.

-Bine! Sa nu zici ca nu te-am avertizat! Se rasti si ea inapoi inainte sa se indrepte spre usa.

-Stai ! Nu pleca! Trebuie sa-l ajuti! Berry o apuca de mana pe Vidia care deja deschise usa.

-Nu mai pot face nimic pentru Federik fara medicamente.

-Stiu...ma refeream la fratele meu, nu-l poti lasa asa! Te rog ! Trebuie sa faci ceva ! Vidia simtea ca trebuie sa faca ceva, chiar daca il ura din tot sufletul pe omul acela nerecunoscator, sora lui, desi nu o cunostea de mult timp, vedea in ea o prietena si i se rupea inima vazand cat de indurerata era.

-Ti-am zis deja ca sunt bine! Nu am nevoie de nime-ughhh, nu apuca sa termine propozitia cand durerile se intoarsera din nou.

Vidia ofta si se indrepta spre barbatul care isi strangea umarul de durere.

-Federik trebuie sa se odihneasca iar tu cu siguranta il vei trezi!

-Asculta aici!

-Ba nu! Tu sa asculti! Dacu nu vrei sa mori sau sa-ti pierzi bratul in cel mai fericit caz atunci n-o mai face pe durul cu mine pentru ca eu incerc sa te ajut! ii sopti ea vicios, incercand sa nu il trezeasca pe Federik, care avea nevoie de odihna.

Gilbert era uimit, nimeni nu ii mai vorbise asa inainte, mai ales o femeie.

-Haide, Federik trebuie sa se odihneasca, iar tie trebuie sa iti tratam rana.

-Ce, stai poftim?

-GILBERT! Te rog fa ce spune! Nu vreau sa patesti ceva ! Berry il ruga pe Gilbert pe care reusi sa il inmoaie.

-Bine, bine dar tot nu am nimic, le zise Gilbert.

-Ai tu grija de el, cat timp ma ocup de umm...fratele tau? Sunteti rude? o intreba Vidia, soptind ultima parte, din nefericire Gilbert o auzi si se uita urat la ea, incruntandu-si sprancenele.

-Nu voi pleca de langa el nici macar pentru o secunda. Berry ii zise fetei care se indrepta acum spre un Gilbert care scotea fum pe urechi, ignorand ultima intrebare.

Dupa plecarea celor doi, Berry se aseza pe un scaun si se apropie de patul lui Federik, ii lua mana lui rece in ale ei privindu-l indurerata cu ochii ei verzi umeziti de lacrimi.