Devil's Fang

Chapter 11 - New Course

In poza- Gilbert, capitanul Diablo :X:X

Chapter 11 - New course

Vidia se indrepta spre cabina lui Berry cu pasi grabiti si apasati tot scuipand blesteme la adresa capitanului, incerca sa se calmeze atunci inainte sa intre pe usa in cabina lui Berry. Trebuia sa vada in ce stare era acum Federik, se uita la traista pe care o tinea strans in pumn si nu stia daca medicamentele aflate acolo l-ar putea ajuta. Ii era frica de o infectie.

Intra incet pe usa aproape fara pic de zgomot si isi arunca privirea prin camera dezordonata in care se aflau doua suflete, unul lungit pe pat acoperit de paturi si celalalt parea ca doarme cu capul plecat in dreptul patului de lemn. In cabina era o liniste ca de mormant iar tensiunea era atat de densa incat Vidia credea ca ar fi putut sa o taie cu un cutit.

Capul cu bucle satene se intoarse imediat spre Vidia la sunetul unei scanduri scartaind sub greutatea blondei. Berry avea ochii rosii goliti de lacrimile sarate ce zaceau acum uscate pe obrajii ei palizi. Tanara dadu drumul unui suspin inainte sa se ridice din dreptul patului si sa isi arunce bratele in jurul Vidiei incepand din sa planga in sughituri.

Desi nu vroia sa o vaduveasca pe fata de comfortul de care avea nevoie si de un umar pe care sa planga, Vidia o impinse pe Berry usor si o dadu la o parte ca sa poata sa ajunga la secundul care statea aproape nemiscat in pat. Ii verifica temperatura si observa ca febra aproape ii disparuse, respira normal si nu mai parea la fel de palid asa cum era noaptea trecuta.

Secundul isi deschise ochii si o privi pe tanara blonda care ii desfacea bandajul ce ii acoperea toracele, Berry icni deodata atunci cand il vazu pe barbatul pe care il iubeste deschizandu-si ochii lui albastrii si limpezi ca cerul. Vru sa il ia in brate dar Vidia o opri surazand.

-Nu vrem sa ii provocam si alte rani, nu-i asa? Intreba Vidia fara sa isi ia ochii de la bandajele pe care le desfacea, pe tanara satena care se opri chiar in dreptul patului o podidira din nou lacrimile si se arunca in genunchi.

-Te-ai trezit, ii zise ea bucuroasa, iar Federik ii zambi lenes luandu-i mana si stangandu-i degetele fara vlaga.

Vidia nu zise nimic, mai arunca din cand in cand cate o privire la cei doi indragostiti din fata ei si i se umplea inima de bucurie cand ii vedea atat de fericiti. Dadu panzele albe patate de sange la o parte si inspecta rana provocata de glontul care a intrat si a iesit, era norocos ca glontul nu a ramas acolo, nu stia daca ar fi putut sa il scoata daca s-ar fi intamplat asta, nu era la fel de priceputa cum era mama ei. Dupa ce inspecta cu atentie rana, lua un unguent din traista pe care sa il aplice peste rana sa o vindece mai repede. Sangerarea i se opri peste noapte si nu existau urme de infectie.

-Cum te simti? Il intreba Vidia pregatindu-se sa aplice unguentul.

-Ca naiba! Ii raspunse tresarind atunci cand unguentul intra in contact cu pielea lui.

-O sa te usture putin, ii zise ea cautand prin traista incercand sa gaseasca bandaje curate.

-Acum imi spune, zise el rearanjandu-se astfel incat sa stea mai drept sa ii fie mai usor Vidiei sa il panseze. Statea cu capul sprijinit de perete cand un gand ii trecu prin minte.

-Auzi umm... ezita nestiind numele doctoritei sale.

-Ooo, Vidia, ii zise ea inainte sa inceapa sa il panseze.

-Mda, cand pot sa ma intorc pe punte? O intreba inainte sa fie lovit usor in umar de catre Berry.

-Auci! De ce m-ai lovit femeie!

-Pentru ca atunci cand cineva iti zice numele, este politicos ca si tu sa te prezinti! Vidia chicoti la cei doi care se certau.

-Vei putea sa iesi pe punte in cateva zile 4 sau 5, ii zise Vidia terminand in sfarsit cu bandajatul secundului.