Adio...

459 20 19
                                        

S.a întors din nou depresia, dar de data asta simt ca e ultima, o să mor cu ea. Stau pe malul Oltului si mă gândesc ce sa fac, să mă arunc sau nu? Încerc să pun lucrurile pe balanță si parca tot răul învinge. Motive să trăiesc: Sora mea, si Ioana ( cea mai buna prietena ) . Știu  că dacă eu voi dispărea viețile lor se vor ruina , sora mea ține atât de mult la mine în cât cred că va intra si ea in depresie, chiar dacă este mică, părinții nu vor putea să îmi tina locul, eu sunt singura ei speranță, singura care o  înțelege , singura pe care o iubește. Știu că nu v.a putea trai fara mine. Și același lucru este si la Ioana.
Motive să mor: Am numai prieteni falși care mă fac să sufăr, toată lumea mă urăște , nimeni nu mă înțelege, nimănui nu îi pasă de mine, nu mă pot intrega nicăieri, sunt atât de rănită, sunt o ciudată , sunt tot timpul negativistă, am un trecut foarte urat, fac numai alegeri proaste , nu sunt buna de nimic, am o relație super urâtă cu părinții mei, întotdeauna sunt marginalizată, nu stiu cum sa ma comport , nu stiu ce e aia iubire, am început să simt atâta ură... Deci practic eu sunt pe acest pământ degeaba, doar să îi ascult pe ceilalți și să îi ajut cu ce pot, că ei nu îmi fac mie la fel, dar nu  pot trai așa la nesfârșit.
So...am decis să mai rămân în viața pana la anul când fac 18 ani  ca să mai am grijă de sora mea și să o invat să fie tare si sa treacă peste tot, să nu ajungă ca mine , și să aibă o viață minunată. Iar după ce voi lua permisul mai stau o lună și fac un accident intenționat. Atunci o să mor si vor scăpa toți de mine , nu voi mai fii o povară pentru nimeni . Oricum nu sunt buna de nimic.
Acum îmi iau ,,La revedere" de la voi toți pentru că nu voi mai scrie... Eventual daca voi avea ce si daca voi fii fericită sau dacă se întâmplă vre o minune, ceea ce e imposibil.  So...aveți grijă de voi și sper ca v a plăcut. :)

adolescenta depresivaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum