Werewolf Love

Simţeam cum îmi urmăreşte fiecare mişcare, până şi respiraţia puteam să i-o aud, pulsul îmi crescuse cu mult peste normal. Îi simţeam uşoarele mişcări în spatele meu. Se apropia.

- Abby!

Vocea puternică şi puţin piţigăiată a mamei a reuşit să mă trezească la realitate.

- Abigail, trezeştete că vei întârzia la ultima ta zi de liceu. Şti bine că tatăl tău a zis că vrea să te pună în curâd în rolul de alfa, aşa că doar semestrul acesta îl vei mai face la LHS.

- Ştiu, ştiu... Încă zece minute, te rog.

- Bine, dar domnişoară Abigail Cooper dacă în cincisprezece minute nu eşti la micul dejun, îl voi trimite pe Horia să te trezească.

- Mhm...Bine.

După zece minute de stat în pat, m-am ridicat, am mers la dulapul imens din cameră unde îmi erau întemniţate hainele şi mi-am ales una dintre perechile de blugi negri împreună cu un tricou alb cu logo-ul Jack The Skeleton.

În bucătărie o văd pe mama cum îmi pregăteşte faimoasele ei clătite.

- Hmm...Miros atât de bine.  Apropo ai idee unde e tata? Vreau să-i cer permisiunea să merg prin pădure după ore, am auzit că vom avea noi vecini.

- În biroul său cu Beta.

Am înfulecat o clătită care era deja gata pregătită şi am mers în biroul tatei.

- Hei tată! Bună dimineaţa domnule Moris!

- Neaţa prințeso! Ce te aduce pe aici?

- După școală vreau să merg prin pădure. Mama deja a fost de acord cu asta. Ce zici? Pot?

- Sigur, dar să ai grijă la noii noştri vecini! Vrei să-ţi dau doi oameni? Sau să-l rog pe Beta să vină cu tine?

- Nu este nevoie, pot să mă descurc singură, mulţumesc. Eu plec atunci că voi întârzia la prima oră. La revedere!

Am plecat din nou spre bucătărie pentru a mai lua mai multe clătite. Ce pot spune? Sunt absolut delicioase.

În momentul în care am ieşit din casă toată lumea a început să mă salute. Eu doar le răspundeam cu un zâmbet şi o uşoară aprobare din cap. În garaj mă aştepta scumpa mea motocicleta, o Harley Davidson Dyna Street, neagră.

Drumul către liceu a durat doar douăzeci de minute. LHS(Leavenworth High School)este un mic liceu din Leavenworth ce a reuşit să-mi mănânce doisprezece ani din viaţă. La poartă l-am salutat pe Dubinson(portarul)și fără pic de viaţă mă îndreptam către clasa. Azi aveam ore uşoare, aşa că pauzele le petreceam cu Adelina, prietena mea cea mai bună. Adelina Moris este singura fată ce a reuşit să mă suporte timp de cincisprezece ani. Părinţii ei au venit pe pământ când ea avea numai trei ani, iar pentru a se stabili definitiv aici, părinţii ei i-au cerut tatei protecţie. Amândouă ne plimbam pe holuri precum două fantome lipsite de orice urmă de energie.

Ora de biologie şi cea de fizică au fost mai mult batjocoră deoarece profesorii au întârziat şi când s-au arătat în sfârşit la oră ne-au lăsat să facem ce vrem, pe motiv că erau prea obosiţi din cauza orelor suplimentare. Totuşi mă îndoiesc că orele suplimentare erau de vină după îmbujorarea amândorura din obraji.

- Abby! mă strigă Adelina cu disperare. Ai auzit ce ți-am spus?

- Hmm? Scuze nu eram atentă.

- Păi...tocmai îți spuneam că de mâine vom avea un nou coleg.

- Da, am auzit.Păcat că pentru mine e ultima zi mâine, deci nu voi apuca să-l cunosc. Ai idee ce creatură este sau este uman?

- Păi nu am aflat detaliul ăsta... Dar sper să fie demon. Măcar el să-mi ţină companie dacă tu mă părăseşti.