Werewolf Love

Capitolul 4

Brandon Ryan, renumitul vârcolac negru, stătea în așa-zisul birou al casei, aflat la parter și își mijea ochii pe proiectul de construcție pe care-l găsise într-un sertar împreună cu alte sute de facturi ale vechilor propietari. Proiectul era destul de draguț făcut, casa având la parter sufrageria, bucătăria, sala de mese, baia și ieșirile către cele două terase. Scara interioară conduce din sufragerie către o camera mare neamenajată la etaj, iar tot la parter, se aflau și două dormitoare, fiecare cu baie și dressing proprii. Fundația casei aparent este prevăzută cu piloni de beton, pereții casei fiind alcătuiți din geamuri mari, menite să valorifice avantajele locației, având o vedere asupra spațiului verde din fața casei. Acoperișul este realizat din tabla neagră, nefiind izolat.

După ce termină de vizualizat planul, Ryan își ia una din foaile goale găsite prin sertar și își notează modificările pe care vrea să le aducă, astfel întocmind și o mică listă de cumpărături pe care intenționa să i-o înmâneze lui Simon.

- Ryan, e aproape ora pentru întâlnirea cu liderii haitelor vecine. Trebuie să plecăm din loc.

- Deja? Sigur, dar înainte de a pleca, te rog ia această listă și câțiva oameni cu tine iar cât timp sunt eu la această întâlnire, cumpără ceea ce este pe listă și aducețile aici, când mă întorc ne apucăm de treabă, trebuie să reparăm neapărat această cocioabă.

- Vrei să mergi singur la întâlnire? Crezi că este sigur?

- Simon, vom fi la o cafenea în mijlocul orașului, nu aș avea cum să le mut capul de pe umeri nici dacă aș vrea în fața oamenilor de acolo, ne-ar strica acoperirea.

- Ai și tu dreptatea ta... dar te rog ai grijă.

- Da, da.

După ce iese Simon din încăpere cu lista în mână, mai trage un ochi peste planul de construcție, ca mai apoi să se ridice de pe scaun și să se îndrepte spre ieșirea principală a casei.

***

Intrăm în Louie's Cafe Pub și ne așezăm la o masă. Aparent punctualitatea nu era punctul forte al marelui vârcolac negru.

- Ce zici după ce terminăm aici să mergem toți să mâncăm ceva? Fac cinste. Ne întreabă Laurent în timp ce își ținea privirea ațintită către mine de parcă doar răspunsul meu ar fi contat.

- E o idee minunată alfa Laurent. Răspunde Robert în locul meu, deoarece atenția mea era îndreptată către meniu, încercând să mă hotărăsc ce cafea să-mi iau. Am scuturat din cap și mi-am lăsat mâinile în poală. Pe cine încerc să păcălesc, gândul meu numai la cafea nu era. Nu puteam să-mi scot din minte cum m-am simțit atunci când am fost în poieniță și am stat față-n față cu el și toată puterea lui mă înconjura ca o pătură, încălzindu-mă.

- Nu prea îmi e foame, după voi merge la o plimbare cu motorul pentru a mă relaxa puțin înainte de a începe antrenamentele acasă.

Fără a mai lua în seamă ce se discută la masă, atenția mi-a fost atrasă afară la zgomotul unui motor care abia parca în fața cafenelei. Un minunat Indian scout negru se odihnea acum lângă a mea Harley. Ca să vezi, se pare că acest alfa suprem are totuși gusturi bune în materie de motociclete. Oftând mi-am întors iar atenția către masă.

- Să înceapă distracția. Rostesc cu o voce joasă încât să fiu auzită doar de cei de la masă, nu și de invitatul nostru special, care tocmai intra pe ușa cafenelei.

- Bună. Pentru început cred că ar fi bine să mă prezint, mă numesc Brandon Ryan și nu plănuiesc să prind rădăcini în acest oraș, dar cât timp îmi voi face veacul pe aici, vreau să fiu lăsat în pace și să fie liniște.