Alyssa s-a născut într-o familie de nobili pe la 1800. Un copil nedorit și singur. Părinții ei au lăsat să se vadă aceasta. Ei își doreau un băiat, iar micuța fetiță ce se născuse nu se integra în planurile lor.
La scurt timp se născu și fratele ei. Părinții erau în extaz, toată atenția lor era îndreptată spre micuț. Alyssa își petrecea timpul singură cu bona ei. Treceau zilele fără să își zărească, măcar, părinții. Singura dată când îi vedea era la vizita de sâmbătă când tot ce observau, la ea, erau defectele și incapacitățile ei.
Când a crescut mai mare, a început să își găsească liniștea în natură. A început să tragă cu arcul, și nimeni nu o oprea, nimănui nu îi păsa de ea.
Într-o zi, s-a aventurat în pădure mai departe decât de obicei. Urmărea un iepure, când în pământul moale a găsit urme de papuci. Păreau sute, mii. A pornit după ele și în scurt timp a găsit tabăra unei armate mari. Bărbați transpirați umblau de colo-colo strigând și mărșăluind. În mai multe locuri s-au ridicat niște corturi țuguiate. Nimic de acolo nu părea pașnic. A fugit înapoi, spre casă și a alergat pe scări spre camera tatălui ei. Știa că acest lucru este interzis, dar nimic nu o putea opri. Trânti cu putere ușile și intră grăbită în încăpere. Imaginea pe care a văzut-o, a lăsat-o ca paralizată. Părinții ei îl îmbrățișau pe fratele ei și se jucau cu el. O lacrimă i se prelinse pe obrajii aprinși.
Tatăl ei se înfurie grozav când o văzu, așa că ea își strânse repede gândurile și îi spuse nobilului ceea ce văzuse. O clipă bărbatul rămase încremenit, apoi începu să strige și să o lovească pe biata fată. Apoi pedeapsa supremă pentru faptul că „îndrăznea, ea , să își bată joc în așa hal de ei" era: să rămână închisă o noapte întreagă în subsolul palatului. Gărzile au târât-o până acolo, în timp ce ea, cu lacrimi, îi implora să o lase în pace.
