Era ziua mea de naștere...
Mergeam de una singură pe străzile Londrei fugită din casă fără ca părinții să stie unde sunt. După un timp nu mi-am dat seama peste cine am dat, mi-am ridicat puțin capul si era Harry.Parcă ne sitam de-o viată, apoi ma intrebat ce sa intamplat de sunt asa tristă, asa că mi-a spus :
-Vino cu mine!
Iar eu l-am intrebat unde mergem. El zâmbind la mine nu imi raspunse.Dupa un moment-dat ma-m gândit bine si i-am răspuns:
-Da,voi merge cu tine!
Mergând si tot mergând eu mă gândeam unde o să merg. Nu stiam nimic. El luându-mă de mână mi-a spus unde voi merge cu el...Mergeam la el acasă.
Acolo prietenii sai imi făceau o petrecere de ziua mea de nastere.Dupa ce am ajuns la Harry acasă era lumina stinsă, era intuneric., mi-a spus sa aprind lumina. Eu am aprins-o si cu totii mi-au strigat Surprizăăă!!! Cu totii mi-au spus LA MULTI ANI! Am inceput sa plâng de fericire si emotii...Eram asa bucuroasă că cineva s-a gândit la ziua mea.
O zi dupa...
Dimineata,trezita din somn, mama si tata ma luau la intrebari:
-Unde ai fost tu aseara?Ce-ai facut?
-Cu cine ai stat?
Iar eu:
-Mai lasati-ma in pace! Intotdeauna trebuie sa ma intrebati de fiecare data acelasi lucru?
-Am fost la cineva acasa! Si bine ca ati si uitat de ziua mea! ,-incepand eu sa plang intrand iar in camera mea.
Dupa doua ore Harry ma suna...
-Buna dimineata, scumpici?, spus el.
-Buna dimineata!
-Dar ce ai patit?, intreba el.
-Mama si cu Tata m-au luat iara la intrebari unde am fost aseara...si nu am putut sa le spun ca am fost la tine!
-Uite, ce spui...ai vrea sa ne plimbam putin!
-Da, cum sa nu!
-Ok!, -spuse Harry.
-Pa,!!
-Pa, Daisy!!!
