O alta zi, o alta veste foarte proasta...
Dimineata,eu foarte obosita ,parintii mei erau cam suparati. I-am intrebat ce sa intamplat iar ei o tineau tot asa incontinu.
-Sa-mi spuna cineva ce se intampla!
Tatal meu...
-Haide draga spune-i tu fetei ce se intampla...
-Ne vom muta inapoi in Romania!
-Dar?!!!... cum adica ne mutam?!
-Dar imi placea scoala cea noua...chiar nu ne putem muta dinou. Iarasi o sa-mi fac prieteni noi? Deci iti spun din start mama "EU NU MA MUT INAPOI"....
-Dar trebuie!
-De ce trebuie?
-Pai suntem nevoiti sa plecam!
-Pai de ce?
-Nu iti putem spune.
-Pai atunci cam ar trebuie sa venim si sa plecam din an in an, din UK in Romania? Cam asa ar veni, nu? Pai uite ca eu nu vreau. Mi-am facut prieteni noi ma simt ca acasa in Romania!
-Acum ar mai trebui sa ma si tranferati,nu?
-Pai cam,da...
-Nu pot sa cred... Acum toate amintirile mele cu toti prietenii mei mi le sterge-ti voi!
Dupa 2 minute...
-Harry trebuie sa ne intalnim urgent...
-Dar ce sa intamplat?
-Ma mut inapoi in Romania!
-Dar?!!!
-Parintilor mei le-au venit ideea asta, nu pot face nimic, si iar o sa ma mut la o scoala noua...
-Dar nu poti sa te muti Daisy!
-De ce? Este vreun motiv?
-Imi esti ca o sora ba mai mult, tin foarte mult la tine.
-Chiar imi pare rau,Harry!
-Ori ce as face tot nu sunt de acord parintii sa mai stam aici...
-Si cand o sa pleci?
-Pai nu stiu inca.
-Stai putin, imi suna telefonul!
-Ohhh, e mama! Pai raspunde!
-Draga trebuie sa iti faci bagajul plecam maine seara.
-Poftim??cum adica plecam maine seara??!- incepand eu sa plang si Harry la fel...
-Nu pot sa cred ca maine pleci...
-Da, pai nici eu nu pot sa cred ca plec maine...
-Uite vreau sa-ti dau ceva: ceva care care nu vei uita niciodata "un sarut", si vreau sa-ti mai dau ceva bratara mea preferata...ca sa nu ma uiti niceodata..
-Oooh, Harry merci mult,sigur nu te voi uita! -incepand eu sa vorbesc cu lacrimi in ochi!
