Capitolul 3

93 2 0
                                    

-Numele?

-Elena Marx.

Receptionista blonda isi tuguie buzele rosii ca ciresele in timp ce rasfoieste paginile dosarului.Unghiile ei roz care par a fi cel putin 2 cm lungime continuau sa rasfoiasca dosarul pagina cu pagina pasa sa se opreasca la cea potrivita.

-Ah,Elena Marx. Spuse ea si indrepta hartia spre mine.

-Uite-o aici.

Iau hartia din mainile ei scanand-o cu ochii din cap pana-n picioare.Pe ea am observat orarul clasei,toate cele 8 ore aliniate ingrijit.

-Multumesc. Ii spun.

-Mhmm. Imi raspunde bagand dosarul inapoi in sertarul aflat in partea ei dreapta.

-Sa ai o zi placuta.
Am dat din cap si am parasit biroul pasind pe holul scolii.

Liceul ,,Castle Hill" este acel liceu tipic colorat in culori de albastru marin,iar reprezentant fiind emblema unui armasar.Dulapurile erau de un albastru deschis aliniate pe holuri,acestea iesind mai mult in evidenta cu ajutorul peretiilor albi.

Urasc scoala.

Si o urasc si pe aceasta chiar daca este prima mea zi aici.Golul meu de a fi mai optimista este mult mai greu de acoperit decat ma asteptam atunci cand sunt inconjurata de niste idioti pe care nici macar nu-i stiu.
M-am asezat intr-un loc liber in prima ora de azi fiind sigura ca sunt asezata in spatele clasei.Am vazut o multime de fete fardate cu tone de machiaj,in fuste foarte scurte si pulovare ce umpleau sala alaturi de baieti cu geci de firma si tenesi Converse.Doamne,de ce scoala aceasta este asa de plina de fite?

-Hei esti noua.

Mi-am intors capul ca sa dau fata-n fata cu o pereche de ochi negri.Ma simteam inconfortabil incercand sa arat cel mai prietenos zambet care nu era sincer,asa de prietenos.
Baiatul avea parul saten si purta un tricou care avea mascota armasarul negru desenat artistic peste panza albastra a acestuia.Imi zambeste aratandu-si dintii albi si stralucitori.

-Eu sunt Max. Mi se introduce intinzand mana spre mine.Atunci cand nu am strans mana cu el incepe sa zambeasca si mai mult apoi isi pune mana in poala.

-Buna. I-am raspuns intorcandu-mi capul in alta directie de indata ce cuvantul imi paraseste buzele.

-Si tu esti?

-Elena. Am spus iritata dorind sa termin aceasta conversatie cat mai curand.

-Esti foarte draguta Elena.

Mi-am intors din nou capul spre el.

-Nu sunt interesata. Acesta incepe sa rada usor.

-Nu-ti face griji nu incerc sa ma dau la tine sau altceva.

El da din umeri,inca zambind.

-Pari ca si cum ar trebui sa stii.

Mi-am incruntat spranceana in timp ce clopotelul suna si ora trebuia sa inceapa.

Ziua trece destul de repede pe langa faptul ca profesorii se prefac ca sunt bucurosi sa isi reinceapa meseria si tot felul de colegi intepati pe care as prefera sa nu-i am,iar in timpul ultimului sunet al clopotelului sunt deja extenuata.
Mi-am deschis usa masinii si m-am asezat in locul soferului scotand pe gura un oftat lung.M-am uitat in partea stanga la geanta de langa mine avand o priveliste perfecta asupra fotografiei care statea in buzunarul mic din interiorul acesteia.

Am luat-o in mana uitandu-ma la ea pentru a suta oara.Nu am fost in stare sa mi-o scot din cap toata ziua.Baiatul din poza,H.S. arata de varsta mea.Este posibil sa invete in aceasta scoala?Daca e asa,ce cauta poza lui in dulapul meu?
Gandurile mele sunt intrerupte de o lovitura puternica in geamul masinii.Am tresarit si am pus poza inapoi in geanta intorcandu-ma sa vad cine poate fi.

Max,baiatul din prima mea ora imi zambeste de pe partea cealalta a geamului.

-La naiba,nu mai face asta. Am respirat coborand geamul.

-Scuze. Isi ridica umerii nearatand de parca i-ar parea rau deloc.

-Ce vrei?

-Pai,din moment ce ai trecut de prima ta zi la liceul ,,Castle Hill" m-am gandit ca o felicitare ar fi in ordine si chiar este asa ca,felicitari.

Am pufnit.

-Mersi.

-Nicio problema.Ne vedem maine. Se mai uita la mine o singura data dupa care se indeparteaza usor de masina mea.

M-am uitat la el cum pleaca.El e singura persoana cu care am avut o conversatie adevarata toata ziua,pe langa cateva fete de la ora de matematica.

Cu inca un oftat am scos masina din parcare si m-am indreptat spre casa.

Stiu ca o sa fiu singura in casa pentru cateva ore pana ajung parintii acasa mei de la serviciu.Mama mea este o educatoare la scoala elementara Castle Hill,totusi nici macar nu stiu de ce si-a dorit sa fie inconjurata de o multime de copii mici si mucosi toata ziua timp de 5 zile pe saptamana,dar aceasta este doar opinia mea.
Tatal meu lucra la o scoala din oras fiind chiar directorul acesteia.A spus ca o sa-i fie dor sa predea la liceu,dar conform lui avea nevoie oricum de o pauza.

Imi ia cateva minute ca sa intorc cheia in broasca usii din spate a bucatariei si sa intru cu succes in casa.Mi-am lasat geanta pe masa din bucatarie si am luat un mar din cosul cu fructe de pe tejghea luand o mica gura din acesta.M-am sprijinit usor de tejghea si am inceput sa mestec bucata muscata din mar pentru cateva minute holbandu-ma la o crapatura de pe peretele zugravit.

Cateodata ma simt asa de seaca.E doar un gol in interiorul meu care e mai mereu acolo,acel lucru la care nu dai o prea mare importanta,dar tot il simti acolo.Nu-mi place.Imi doresc ca aceasta senzatie sa dispara cat mai repede.
Mi-am strans lucrurile dupa cateva minute aruncand cotorul de la mar in gunoi si incep sa urc cu greu scarile ce duc spre camera mea.

Mi-am aruncat lucrurile pe podea si am hotarat ca trebuie sa incep sa-mi despachetez toate lucrurile.

Mi-am impaturit hainele intr-o viteza care ar putea provoca si cel mai priceput muncitor al magazinului Hollister si mi-am curatat dulapul de praful gros pe care inca il detinea.Am pus asternuturi curate pe pat si mi-am aranjat cartiile pe dulap simtindu-ma fara indoiala mandra de mine la sfarsit.

M-am trantit pe pat,fotografia fiind tot in mainile mele.

-Cine esti? Am intrebat cu voce tare incruntandu-ma la fata baiatului si trecandu-mi usor degetele peste suprafata fina a pozei.

Fantoma (Tradusă)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum