Fantoma (Tradusă)

Capitolul 7

-Sa te ajut? Am intrebat incruntandu-mi sprancenele.

-Oare ce as putea face ca sa te ajut?

Harry se aseaza inapoi pe leagan.

-Mai mult decat iti poti imagina.

Mi-am incrucisat mainile la piept.

-Nu s-a ocupat pana acum cadrul politiei de cazul tau?Vreau sa spun,s-a intamplat deabia acum 3 luni,nu ar trebui ca investigatiile sa fie inca in desfasurare?

Maxilarul lui devine incordat.

-Au inchis cazul la o luna dupa crima.

-Ce?Cum au putut sa faca asa ceva?

-Ceva putred se intampla in acest sistem judiciar al orasului.Am suspectat acest aspect de ceva timp. Spune.

-Este corupt,dar doar o parte.

O perioada scurta de tacere intervine intre noi.

-Deci...oamenii pot sa te vada? L-am intrebat.

-In afara de mine,vreau sa spun.

-Da.Pot fi atins,dar nu pot...sa simt.Psihic oricum.Corpul meu nu raspunde la aceste sentimente,doar mintea.

Am dat din cap intelegator.De aceea nu a avut absolut nicio problema cand a sarit de la al doilea etaj unde se afla fereastra mea.Nu poate simti durerea psihica.

-Desi ar fi grav daca cineva din aceasta zona m-ar vedea. Spune serios.

-Familia mea era destul de cunoscuta incat sa ma recunoasca.

Am inghitit in sec incercand sa retin tot ce el imi spunea.O briza usoara adie in aer facandu-ma sa tremur de mai multe ori si sa-mi cuprind corpul cu mainile.

Harry observa acest lucru.

-Ar trebui sa te intorci acasa inainte ca parintii tai sa afle ca ai plecat.

-Asteapta,inca am multe intrebari la care vreau sa primesc un raspuns.

El zambeste usor ridicandu-se de pe leagan.

-O sa vorbim curand.

M-am oprit din mers.

-Unde...stii tu...stai? Mi se pare ciudat ca-l intreb unde sta.

-Stau? Isi scarpina ceafa nestiind ce sa zica.

-Nu pot spune ca stau undeva.Adica,nu dorm sau mananc ori altceva,iar intr-un fel doar...observ.

-Observi?

-Observ lumea.O privesti mai diferit cand esti mort fata de cand erai in viata.

-Imi pot imagina.

Puteam sa simt acel aer rece de unde ma aflam.Aproape ca se simtea cum moartea din el isi intinde degetele inghetate spre mine lovindu-mi si prinzandu-mi pielea,stiind ca am vrut asa de tare sa mor nu prea tarziu de prezent.

Nu-ti aduci aminte Elena?Erai asa de aproape.

Am dat un pas inapoi.

-Poate ar trebui sa ma duc acasa.

El da din cap.

-Daca ma intalnesc iar cu tine...imi vei spune mai multe despre tine? Am intrebat.

Isi inclina capul intr-o parte.

-Mai multe despre mine?

-Daca o sa te ajut sa-ti gasesti criminalul cu sange rece,vreau sa stiu mai multe despre cine esti.