Îngerul

Dorinţa

La acea margine de padure, totul era linistit. Natura dormea, adancita in intunericul ce se revarsa uniform peste copacii impunatori. Ultimele urme sangerii de pe cer lasate in urma de soare tocmai s-au estompat si ele, ceea ce ne-a dat semnalul si am inceput numaratoarea.

-Trei... Doi... Unu... Acuuum!

Si in acel moment, am umplut cerul de culori vii de la artificiile noastre. Padurea a rasunat la rasetele zgomotoase si vesele, si s-a bucurat o data cu noi. Sarbatoream ceva important pentru noi: sfarsitul verii si ultima saptamana de vacanta, in urma căreia fiecareavea sa o ia pe un alt drum, imprastiind grupului nostru prin toate colturile tarii. Sarbatoream faptul ca, desi ne-am unit cu adevarat in ultimul an, totusi am legat o prietenie imposibil de distrus. In acea noapte, cu totii ne-am pus dorinta de a avea o viata frumoasa in continuare, de a pastra vechile prietenii si de a nu uita niciodata de unde am plecat cu totii, orice s-ar intampla cu vietile noastre.

Ne-am asezat cu totii la masuta improvizata de noi, si am servit din ce ne-au asezat frumos, in farfuriute de portelan, bunicii lui Dorian. El si sora lui, Andra, semanau leit, fiecare miscare a lor parea facuta in oglinda, zambeau identic, si de multe ori se intampla sa spuna propozitii intregi in acelasi timp. Lucrul acesta mi se intampla uneori si mie, cu prietena mea cea mai buna, Sofia. Eram foarte apropiate, aveam o legatura greu de inteles. Prietenul ei, Silviu, era cel care venea mereu cu idei ingenioase pentru a ne scoate din probleme, dupa ce tot el ne baga in ele.

-Uitati, priviti, repede, repede, acolo sus! striga deodata Andra, agintandu-se si fluturandu-si parul ondulat, pana la umeri, in vant.

Cu totii am privit in directia aratata de ea, si am privit uluiti, pentru cateva secunde, cum o stea cazatoare se desprindea grațios din cer si aluneca parca spre mijlocul padurii de langa noi. Din instict, ne-am inchis cu totii ochii si ne-am pus cate o dorinta. Eu am fost atat de surprinsa, incat, nestiind ce dorinta sa imi pun cat mai repede, mi-am dorit fericire.

Dupa alte cateva secunde, am deschis cu totii ochii, si nu ne-am putut stapani zambetele uimite de acea minune. Pentru mine, era prima data cand vedeam o stea cazatoare, si am avut parte de o emotie ce nu am mai simtit-o pana atunci.

-Angela, ce ti-ai dorit? ma intreaba Dorian, curios, in timp ce lua un fursec pregatit de bunica lui.

- Ei bine, daca spun, nu se va mai indeplini, corect? spun eu, imbujorata.

Cu totii au izbucnit intr-un ras, si ne-am continuat mica petrecere pana tarziu, depanad amintiri frumoase si mai putin frumoase din vietile noastre. Urmatoarele trei zile le-am petrecut tot acolo, la buncii Andrei si ai lui Dorian, iar apoi ne-am intors cu trenul acasa, cu totii. Nu stiam de ce, dar dupa acea noapte, simteam mereu o emotie puternica in mine, nestapanita, si aveam impresia ca ceva important urma sa se intample curand. Era absurd sa mă tot gandesc la asta, deoarece prima si singura explicatie ce îmi venea in minte era acea stea cazatoare, si continuam sa îmi spun ca trebuie sa fiu matura si sa îmi controlez sentimentele, fiindcă o fata care tocmai urma sa intre la facultate ar trebui sa aibă o gândire logica. Si totusi, nimic nu era logic: inima refuza cu incapatanare sa se potolească iar sufletul inca de copil astepta emotionat viitorul incert.